duminică, 29 ianuarie 2012

Liniste


Am obosit sa ma mai gandesc la tine..

Iau o pauza de la tot.

Imi caut linistea de care am atata nevoie si cu siguranta o voi gasi doar in mine. Cand imi voi reveni voi scrie; despre mine, despre noi, despre lume in general, despre tot ce-a fost o data, despre frumusetea vietii printre lacrimi si zambete, printre ratiune si sentimente...


"Da, n-am gasit inca iubirea aceea intreaga, dragostea de care sa nu-mi fie rusine. Nu, n-am trait povestea aceea de care nimeni n-ar indrazni sa rada vreodata. Iar din prea indarjita, prea lacoma, prea nesatula mea cautare a unei iubiri fara cusur s-a nascut o promiscuitate pe care n-o mai pot sterge din memorii.
Si, totusi, daca as putea schimba ceva din trecut - desi stiu prea bine ca nu pot -, as racai din biografia mea amorurile otravite, pe cele amare, pe cele inventate, pe cele tradate. Daca as putea sa-mi iau sufletul inapoi, n-as mai iubi caraghiosii, lasii, depravatii, ratatii pe care i-am adorat, lasandu-i sa-mi pateze destinul cu nedragostea lor.
[...] Si imi promit, in fiecare zi, ca n-am sa mai iubesc decat atunci cand dragostea mea va fi mai presus de indoiala. Imi promit trist, insingurat. Imi promit mincinos."

{ Alice Nastase, Dragostea e un bonsai }

Remember me

miercuri, 25 ianuarie 2012

Analiza

Mi-e greu sa si scriu, dar sa-mi amintesc…
In fond sa-mi amintesc ce? Cum dormeai in bratele mele si te priveam cu blandete sarutandu-te pe frunte, ca te adoram atat de mult incat nu-mi mai luam ochii de la tine, cum ma tineai in brate prin somn si mana iti aluneca usor pe picior pe sub halatul de baie coborand si atingandu-ma usor…
Uneori in viata vei intalni pe cineva care iti va arata toate defectele tale, vei intalni pe cineva care te va face sa apreciezi mai mult calitatile persoanelor care au fost  in viata ta si care te-au iubit. Pentru ca asa cum tu apreciezi acum calitatile ei si iti pare rau ca i-ai gresit candva, asa apreciez si eu iubirea celor care m-au iubit cu adevarat.. Doar acum poti face comparatii. Cand cineva pleca de langa mine si simtea un mare gol, cand abia astepta sa ma vada, cand se gandea  la mine ca la propria persoana.. da, asta da iubire adevarata..
Facem comparatii de gesturi, sentimente, atentie acordata.
Facem comparatie de minciuni si incredere
Si ne dam seama ca nu e chiar ceea ce ne-am dorit. Ca daca o el nu a ajuns la momentul in care vrea o relatie cu adevarat, in care celelalte persoane din jurul lui nu mai conteaza si esti singura pe care o are in vizor, cand spune ca vrea cat mai repede copii, dar cand nu stie ce inseama o familie si o sotie, cand lucrurile cele mai banale, barfele si femeile sunt pe primul loc in viata lui, iti dai seama ca nu pe el il vrei laga tine pentru toata viata ci nu pentru ca nu l-ai iubi ci pentru ca e imposibil sa accepti o astfel de situatie…
Nu mi-e frica sa spun ce simt, ce gandesc, chiar daca stiu ca te-as pierde, poate nici nu-mi mai pasa daca te pierd sau nu, poate nu am de ce sa-mi para rau ca nu am stat in genunchi si am implorat sa ma iubesti, pentru ca acum inca mai e timp. Acum e timp sa ne gandim ce vrem cu adevarat in viata noastra, iar eu cu siguranta nu vreau un barbat langa care sa-mi plang de mila ca undeva, candva nu am stiut sa fac alegerile cele mai bune.
Noi doi nu vom avea liniste niciodata, iar trandafirii aceia care mi-I aduci cand sunt suparata si nu mai vreau sa te vad si cuvantul “te iubesc” spus dupa ce ti-ai dat drumul, radiind de fericire, nu inseamna iubire. Si chiar tu ai spus-o. Sexul nu e cel mai important aspect intr-o relatie,iar faptul ca ma minti si te ascunzi de mine vorbind cu diferite femei, doare mai tare decat o infidelitate regretata, o greseala pe care ai comis-o din diverse motive si pe care ai de gand sa n-o mai comiti niciodata.
Scuzele vor veni, tarziu, poate la fel, dupa un an cand ne vom desparti. Dar atunci n-am sa mai am nevoie de ele, pe mine nu ma vor ajuta cu nimic, nu vei mai fi in viata mea si toate vor fi in zadar.
Ma gandesc uneori la incapacitatea femeilor de a gandi dincolo de aparente. Toate femeile asta care flirtreaza cu cu un barbat, care si-ar dori sa-l vada gol, care il scot din minti si il invita fiecare pe unde apuca cu o nesimtire nemaintalnita stiind ca are iubita si complotand impreuna cu el, pentru ca ea sa nu afle mi se par depasite de situatie. Daca ar fi atat de inteligente si-ar da seama ca daca si-ar dori langa ele barbatul acela, cu siguranta la un moment dat vor fi altele in locul lor, iar ele in ipostaza de iubita.
Am urat tot timpul sa intervin in relatiile de cuplu si mai ales sa vorbesc cu un barbat care are iubita. Nici macar nu acceptam sa purtam o discutie daca aceasta incepea cu flirt.
Barbatii face acelasi lucruri in mod repetat daca in caracterul lor sunt inserate unele actiuni. Daca isi inseala, minte si se ascunde de o iubita, clar o va face cu toate, numai ca si eu sincer mi-am dat seama de asta destul de tarziu. Daca invatam din fosta ta relatie astazi nu mai eram cu tine, deci nu aveam ce scrie.
Viata langa tine e o lectie de psihologie. In care analizezi comportamentul oamenilor si nu incerci sa-l schimbi pentru ca e atat de bine inradacinat incat e in zadar si sa iti propui sa incerci. E in zadar. Doar langa tine am putut face comparatii. E ciudat ca la varsta pe care o am sa-mi fac atatea griji referitoare la comportamentul tau. Sa-si faca cea care va fi langa tine, pentru ca eu prin tot ce descopar in fiecare zi cu siguranta nu vreau sa fiu aceea.
Mai pe scurt sa va spun o poveste. Izabelle si Alber. Alber mai mare cu 5 ani ca varsta. Se cunosc de aproximativ 7 ani. S-au intalnit prima data cu 7 ani in urma undeva in munti, apoi intamplarea a facut sa se revada peste doi ani cand ea era prea copila pentru o relatie. S-au despartit din nou si si-au pierdut urma. Au dat din nou unul peste altul dupa 4 ani de la ultima intalnire.
Izabelle intr-o relatie de 1 an si jumatate cu cineva, Alber de un an de zile. Alber ii face o vizita, Izabelle fiind singura acasa. Isi povestesc cele pestrecute in ultimii ani, pregatesc impreuna ceva de mancare si Alber incearca sa o seduca. Izabelle il refuza. Alber  incearca de nenumarate ori sa o sarute, ea ii spune ca are iubit si sa nu insiste. Intr-un final pleaca, ea ramane demna de apreciat asteptandu-si iubitul, el pleaca, poate putin dezamagit dar cu zambetul pe buze.
Concluzia e urmatoarea. El plangandu-se ca relatia lui nu merge, se intaneste cu fel si fel de femei pe care incearca sa le seduca, comunica cu multe dintre ele fara ca iubita lui sa afle, isi paroleaza telefon, iphon,calculator pe motivul ca vrea intimitate. La un moment dat ea afla. Ea femeie care il iubeste nespus, plange intr-una pentru lucrurile anormale pe care el le face intr-o relatie,fidela, nu pleaca de langa el in ciuda a tot ce se intampla.
Mai tarziu, peste un an de zile, primii doi protagonisti se intalnesc din nou. Izabelle iesita dintr-o relatie in care un el o paraseste,sufera. Alberl pe cale sa termine relatia cu persoana de mai sus amintita el parasind-o pe ea (si nu invers pe cum ne-am fi asteptat). Izabelle  ii spune ca vrea sex, nestiind ce e in mintea ei in acele momente, Alber  accepta. A doua zi dupa cele intamplate Alber pleca cu fosta intr-un concediu de cateva zile programat cu foarte mult timp in urma. Acolo se culca impreuna, Alber  culcandu-se cu Izabelle cu o seara inainte, fosta sperand ca totul va fi ok si se vor impaca. Despartirea ramane insa finala.
Alber  se intoarce si continua sa se intalneasca cu Izabelle. Peste ceva timp cei doi se hotarasc sa incerce o relatie impreuna. Iar cum, povestea cu Alber si actuala Izabelle se repeta… presupun ca v-ati prins…
Regret  ziua in care ti-am primit compania si ti-am acceptat avansurile in timp ce erai cu ea, abia acum ii inteleg cu adevarat suferinta. Abia acum imi dau seama ca ea a trecut de capitolul asta, ca e fericita, ca nu stiu daca s-ar mai intoarce vreodata la tine, desi eu daca as fi in locul ei nu as mai face-o. Acum inteleg prin ce a trecut si toate lucrurile pe care I le-ai facut tu si au ranit-o. Ea a plecat, e fericita acum, dar am ramas eu in locul ei, enervandu-ma in fiecare zi si neavand liniste macar un minut alaturi de tine.
In fiecare zi imi dai de inteles ca acest cuvant “noi” , nu va exista niciodata. Am inteles ca acum nu mai regret  faptul ca plec, nu-mi mai e greu sa plec, regert doar faptul ca ar fi putut fi atat de bine si frumos si nu este, iar majoritatea din cauza ta.
Chiar te credeam, candva, cand spunea-I ca daca un barbat paraseste o femeie inseamna ca ea e de vina, ea l-a facut sa plece. Si chiar te credeam, iar saraca fata nu ti-a gresit cu nimic, a fost, dupa cum spui mai cinstita si te-a iubit mai mult decat o fac eu. Atunci cine a fost de vina? N-o sa-mi para rau sa dai vina pe mine pentru ca relatia asta n-a mers, poti sa-mi dai toate motivele din lume pentru care eu sunt de vina, n-am sa le ascult, am sa-mi pun in balanta sentimentele mele in relatia cu tine.Liniste, multumire, intelegere,  iubire vs agitatie, nesatisfactie, minciuna, indiferenta. Si balanta se inclina mai mult in categoria a doua.
Crezi ca mie nu-mi pare rau? Crezi ca eu nu mi-as fi dorit sa fim fericiti? Crezi ca nu mi-as fi dorit sa avem cu adevarat o relatie, sa facem visele sa devina realitate (si stim amandoi ca puteam asta)?
Dar nu simti asta, nu esti pregatit pestru asta, nu esti suficint de matur pentru asta. De ce oare unii barbati cand vad femeia de langa ei a lor si faptul ca ii iubesti mai presus decat propria persoana, uita sa le mai arate iubire si se indreapta sa cucereasca pe altele?
Si daca aveam 7 – 8 ani impreuna intelegeam. S-a plictisit, pentru o data se iarta si barbatul si femeia pentru ca nu are sens sa strici o casnicie si o relatie pentru o intamplare, dar cand lucrurile astea se intampla constant,  chiar de la inceput cand ar trebui sa fie iubire si nimic altceva inafara de ei doi.. inseamna ca nu mai e nici o sansa.
Si nu pot sa accept, iarta-ma, as fi putut sa-ti accept faptul ca m-ai inselat o data, as fi trecut peste sit e-as fi iubit la fel, as fi putut trece peste lucruri care se intampla pentru prima data daca le-ai fi regretat si mi-ai fi aratat ca ma iubesti. Dar cum sa pot trece peste ele cand vad ca In fiecare zi lucrurile se repeta, cand vad ca nu eu sunt cea mai importanta din viata ta si orice ti-as spune nu se schimba nimic si imi intorci spatele cu indiferenta si inchizi telefonul si nu-ti pasa.
Cum sa lupt pentru tine, pentru o astefl de relatie cand nu am niciun motiv de bucurie inafara de momentele in care face sex, putinele momente in care vorbim despre noi si ne intelegem si momentele in care dormim impreuna imbratisati. Nu doar asta inseamna iubire… Cum sa lupt si sa plang si sa vreau sa raman in ciuda a tot cand ma simt atat de singura in relatia asta?  Cand pe tine te caut si nu te gasesc nicaieri, cand iubirea aia la care visam din partea ta nu este nici macar pe jumatate si cel mai trist este ca nu stiu daca va fi vreodata… Si trec asa zilele fara sa am incredere in tine, fara sa stiu daca ma iubesti, fara sa stiu daca iti doresti ceva serios, vazand si acceptand in fiecare zi lucruri care ma dor, cand tu taci, imi intorci spatele si pleci si nu-mi dai nici macar cel mai mic raspuns.
Imi pare atat de rau ca am insistat sa ramanem impreuna cand tu ai hotarat sa ne despartim. Acum te inteleg. Noi doi nu vom putea fi niciodata fericiti pentru ca nu reusim sa ne intelegem unul pe celalalt si sa ne oferim ceea ce dorim intr-o relatie.
Reusim in schimb sa fim cei mai buni prieteni, ne completam ideal, stim sa discutam, stim sa ne satisfacem dorintele in pat, stim sa ne bazam unul pe celalalt, sa ne respectam, dar totul pana la iubire, nu putem trece de nivelul asta si nu cred ca vom reusi vreodata, cel putin tu sigur nu vei trece de el niciodata. Totul e mechanic si normal. Dar iubirea e altceva. E multumire, inseamna sa-ti simti sufletul linistit ca are ceva doar al lui si tu ii apartii de asemenea in totalitate. Inseamna sa te intelegi din priviri si sa nu poti respira unul fara celalalt, ca atunci cand esti singur sa simti ca nu esti implinit, iar cand esti langa acea persoana sa simti ca ai lumea la picioare si nu mai ai nevoie de nimic. Tu nu simti nimic din toate astea.. tu nu ma iubesti..si nici n-o vei face vreodata…

Azi imi pare rau, atat de sincer incat mi-as fi dorit sa ma fi nascut in alta zi pentru a nu te intalni niciodata….
Toate trec iubitule… va trece si asta.. peste ani si ani cu siguranta vom zambi daca vom da peste aceste fraze. Poate vom zambi sau poate nu, poate vom regreta ca nu am stiut sa apreciem atunci sau vom zambi ca am stiut sa punem capat atunci cand a trebuit…. Asta n-o vom sti decat peste ani..
Pana atunci.. suntem prea tineri sa suferim, sa ne pierdem timpul cu lucruri al caror sens nu-l intelegem acum..

Remember me…

luni, 23 ianuarie 2012

Moment de contemplare

                               

               Si la un moment dat ma gandeam sa fac alt blog, un blog de care sa nu stii, un blog in care sa-mi scriu majoritatea lucrurilor care ma deranjeaza, pentru mine, pentru sufletul meu, sa nu te introduc si pe tine in ele, sa nu-ti spun toate lucrurile pe care le gandesc ca sa nu te intristez, sa nu te supar.

             Dar, gandindu-ma la ce am discutat ultima data la cina In Predeal cand mi-ai spus ca “atunci cand vrei sa ai o relatie serioasa cu persoana de langa tine trebuie sa fii sincer in toate” m-am gandit ca n-o sa te deranjeze niciunul din gandurile mele, fie ele bune sau rele.

              Vei sti cu siguranta ca lucrurile care ma deranjeza, nu le spun pentru ca te urasc, nu le spun pentru ca nu te iubesc ci din contra, pentru ca vreau sa ne cunoastem din ce in ce mai bine, pentru ca daca nu vorbim nu avem cum sa stim ce gandeste celalalt, pentru ca te iubesc si chiar imi pasa si vreau ca tu sa fii cel care va fi langa mine pentru totdeauna, vreau sa-ti demonstrez ca eu sunt cea care va fi langa tine si la bine si la rau si ca vom trece impreuna peste toate care ne vor sta in cale.Nu stiu de cand am optimismul asta in privinta ta, dar stiu ca nu am niciun motiv sa fiu altfel.

               Mi-ar placea uneori sa fii mai deschis, mai obiectiv sis a-mi spui exact ce simti, cum te simti, cum vrei sa fie, ce-ti place si ce nu. Eu sunt cea care ti lle zic direct. La tine trebuie sa le descopar in fiecare zi. Daca le-as cunoaste pe toate poate te-as intelege mai bine, poate uneori nu ti-as mai face atatea faze de gelozie si victimizare (desi uneori le meriti, pentru ca daca nu te trag de manecuta o iei pe carari neumblate), dar uneori chiar nu ai nicio vina si din cauza faptului ca nu te cunosc reactionez gresit.

                Poate unii ar spune ca las prea mult de la mine, poate unii ar spune ca nu se merita, dar nu-mi pasa. Fac ceea ce simt si mai ales stiu ca intr-o relatie trebuie sa faci si compromisuri. Nu ai cum sa modelezi caracterul oamenilor intrutotul asa cum nici tu ca persoana nu poti sa te modelezi perfect dupa caracterul unei persoane. Unele lururi trebuie acceptate asa cum sunt. Iar oamenii sunt diferiti si unici. Ei nu sunt la fel tocmai pentru a se completa unul pe celalalt si pentru a deveni un tot unitar. (Uneori vorbesc in termini economici, profesia e de vinaJ)

                    Unii primesc totul de la sine, altii lupta pentru ceea ce vor. Daca trebuie sa lupt pentru dragostea ta, n-am sa renunt, doar sper ca la sfarsit sa fie lucrul care ni l-am dorit amandoi si atunci cand toti din jur nu ne dau sansa de reusita sa ne intoarcem cu spatele si sa spunem “uite ca putem”

                      Si uneori mi-e frica. Mi-e frica ca ai sa ma lasi in situatiile cele mai dificile ale vietii si nu voi mai avea pe umarul cui sa plang. Mi-e frica ca n-ai sa lupti pana la capat pentru noi asa cum ai facut-o pana acum. 
                     De ce simt ca suntem facuti unul pentru altul si ca prin oricate vom trece vom ramane impreuna? Oare asta simti si tu sau asta imi doresc sa simt?
                     Nu renunt. N-am sa renunt nici in cele mai grele momente daca vei fi langa mine si-mi vei arata ca ma iubesti, asa in felul tau tacut, din priviri.

                      Stiu ca ma consideri copil. Si tu esti la fel.. Ma gandeam ca varsta la tine isi va spune cuvantul, dar n-a facut-o inca. Si desi spun cu tarie ca o sa-ti raspund “da” la faimoasa intrebare, uneori mi-e frica. Mi-e frica pentru ca uneori ma vad singura, dar stiu ca in doi totul e mai usor si daca vei fi langa mine nu exista lucruri pe care sa nu le putem trece.

                         Scriu pentru azi, eventual pentru maine. Nu vreau sa gandesc realist. Pentru ca a gandi realist inseamna a nu-ti face planuri. A suferi mai putin inseamna a nu concepe cuvantul “pln”. Sunt doar optimista si plina de iubire, speranta si dorinta.

                         E inutil sa traiesti in trecut, si imposibil in viitor. Prezentul e tot ce conteaza.

                 Da. Am si varianta daca nu vei fi langa mine. Vom ramane prieteni, poate unii dintre cei mai buni, ne vom maturiza suficient pentru a nu ne uri, pentru a intelege ca lucrurile in viata se intampla cu un scop si pentru a pune in practica ce am invatat unul de la altul. Chiar daca nu va fi un viitor in doi, fiecare va avea viitorul lui separat, in fata, in viata…

                         Acum esti tu. Sunt eu. Si asta e tot ce conteaza “noi, acum”. Lasam viata sa decida. Oricum noi o influientam tot timpul prin alegerile pe care le facem.
Asta este despre tine dragule, despre noi, despre tot ce-am trait o data si despre tot ce vom trai  de astazi incolo..

                      Peste ani vei citi si vei zambi. Cu cata pasiune te iubea o nebuna in tinerete. Si cu siguranta ti se va face dor de aceste vremuri. Iti mai aduci aminte de filmuletul acela?
                        Suntem tineri, suntem frumosi, sanatosi, norocosi si n-am de gand sa-mi petrec aceste zile plangand, cand timpul trece fara sa te intrebe, cand orice ti s-ar intampla el nu sta in loc, cand trebuie sa invatam sa zambim mai des, sa tinem capul ridicat, sa nu uitam ca avem o singura viata si ca trece ca o clipire de gene, ca suntem unici si ca nimeni si nimic in viata asta nu ne poate constrange.
                         Trebuie sa invatam sa ne iubim cu adevarat. Nu toata lumea merita, dar cel mai bine e ca lucrul acesta sa-l incepem cu noi.

                        Crede-ma iubitule, n-ai sa poti multumi in viata asta pe toata lumea, n-ai sa poti pastra legatura cu toti pe care ii cunosti si sa-I vezi pe toti cei pe care vrei sa-I vezi. N-ai sa poti fi nici in toate locurile in care vrei sa ajungi. Uneori pierdem atat de mult timp pe lucrurile minore din viata noastra incat uitam ca cel mai important lucru si care ne face fericiti e chiar langa noi. Important e sa faci lucrurile care ti le doresti cel mai mult cu cineva alaturi. Ai sa vezi ca pe parcursul vietii (desi acum cu siguranta nu simti asta) vei aprecia mai mult momentele in doi decat momentele In care ai fost singur si vei vedea ca in doi, orice lucru pare mai frumos si iti vei aduce aminte de el mult mai repede.

Gata cu filosofia pe seara asta!
                                                      Vroiam sa-ti spun ca te iubesc si ca sunt langa tine!

Nervi



Iubirea adevarata nu este o lume de basm, in care niciodata nu exista durere, dar sunt doua suflete care infrunta totul impreuna si diminueaza durerea cu dragostea lor neconditionata. 


           Hai linisteste-te la draq… (imi suna in minte cand inima imi bate din ce in ce mai tare si imi vine sa pun mana pe telefon)
                    Nu se va schimba niciodata. Stii ca e innebunit dupa femei, iar faptul ca stai langa el este pentru ca tu vrei sa-l accepti, nu ti l-a bagat nimeni pe gat.
                      Ah si simt ca mi se usuca gatul si lacrimile stau sa cada, dar nu, am abitie…
                  De cate ori am zis ca nu mai plang, de cate ori am zis ca o sa invat ce inseamna indiferenta?

Daca te-ai linistit tu, daca ti-ai dat seama ca el este cel pe care il vrei, ca faci orice sa-i intri in gratii, sa nu-I dai niciun motiv sa se indoiasca de iubirea ta….EL nu va face la fel…

Si atata timp cat tu o sa-I arati iubire el o sa fie linistit si o sa aibe timp de altele, atata timp cat el e sigur de tine nu va mai incerca sa te cucereasca, sa-ti arate ca te iubeste…pentru ca asa este si va fi mereu.

Iubirea pe care tu o vrei de la el nu o cunoaste si nu o va cunoste niciodata. Nu-ti va acorda niciodata importanta pe care tu o vrei in viata lui, nu te va trata niciodata asa cum tu vrei sa fii tratata de el… pentru ca pur si simplu nu poate si pentru ca nu vrea…

Si daca o saptamana, doua, trei e bine, nu te amagi, cu el ti se vor narui visele cand te astepti mai putin, cand crezi ca totul e ok si nu se va mai intampla nimic rau.

Si..nu  te iubeste. Trezeste-te la realitate, iubirea pentru el inseamna, sex, intelegere si mici obligatii din viata de zi cu zi. Nu i-ai cerut niciodata prea multe, iar cand I le-ai cerut ti le-ai retras, pentru ca oricum nu le-ar fi facut si nu ai fi vrut sa-l pierzi pentru asta.

Linisteste-te. Nu te-a iubit si nu te va iubi niciodata. Accepta! Capul sus! Poti mai mult decat atat si meriti cu adevarat ce e mai bun de la viata!

Nu un om cu care sa-ti blestemi zilele in momentul in care vei ramane insarcinata, nu un om care atunci cand tu vei sta in casa cu copii el sa fie la o cafea cu o amica sau sa vorbeasca cu toate fostele lui…Pentru ca..are intimitate.

Inainte de toate gandeste-te cum va arata viitorul tau langa aceasta persoana. Pana acum ceva timp ti-as fi spus “da” fara sa ma gandesc, dar acum imi dau seama ca exista oameni mai buni, ca merit ceva mai bun, ca merit o persoana in viata caruia sa fiu pe primul loc, ca merit o persoana care sa-mi acorde tot atata iubire si atentie pe cat ii acorzi tu, ca meriti pe cineva caruia intr-adevar ii va pasa de tine si de familie.

Sunt sigura ca pentru fiecare din noi e cineva potrivit, ca nu exista persoana perfecta ci doar persoana perfecta pentru tine.

  Nu inteleg de ce stau? De ce inca mai stau langa tine cand intre noi e mai multa suferinta decat iubire? De ce nu plec cand mi-ai spus de atatea ori ca vrei sa ne despartim? De ce nu plec cand mi-ai demonstrat ca nu vei lupta niciodata pentru noi si daca voi pleca nu-mi vei spune nici macar o singura data sa raman?...

Ma mint iar si iar…Si tac… si spun ca o sa fie bine si incerc sa invat ce inseamna indiferenta, sa ma golesc de sentimente, sa ma mint ca dupa tine nu voi mai iubi niciodata..

Si aici nu e vorba de tine. E vorba de tine doar in masura in care te-as fi vrut alaturi pana la sfarsit, dar in general e vorba despre mine. Despre sentimentele astea atat de puternice care nu sunt impartasite si ca sufar mereu. Am suferit si pentru barbatii pe care i-am parasit eu, dar pentru cei pe care ii iubesc.
Putea sa fie oricine in locul tau, sufeream la fel. Doar ca oamenii sunt unici, iar lucrurile se intampla o data in viata si daca se termina acum, nu ma voi mai intoarce, pentru ca nici tu nu te vei schimba niciodata.

                                                 Ma vei aprecia doar atunci cand ma vei pierde….


Si nici acum n-ai invatat iubitule ca tot ce vreau de la tine e iubirea si atentia ta? Ai grija de mine te rog. Nu ma mai lasa sa scriu tampeniile astea, nu-mi mai da motive sa ma indoiesc de ceea ce simti pentru mine, lasa-ma sa ma pot baza pe tine cand vine seara si gandul imi zboara doar la tine, la noi...


Te iubesc!

Joc in doi


            Hai sa ne gandim impreuna la o scena.

“E seara. In camera amandoi. Eu ma pregatesc sa ma duc la dus, tu pui o melodie. Ma apuca brusc cheful de dans. Incep sa dansez in bratele tale. Ti se scoala imediat. Te sarut si iti spun ca plec sa fac dus.
Ti-o scoti din pantaloni si incepi sa ti-o freci. Ma privesti pervers. Ma intorc si ti-o sarut. Dau sa plec si ma opresti. Ma rogi din priviri sa continui. Incep sa ti-o sug in ritul muzicii. Iti place, iti privesc cu satisfactie zambetul si ma joc pana in ultima clipa. Final de melodie, final fericit. Inghit, zambesc si plac la dus. Cand vin e randul tau!”

                                         Daca ai sti sa ma iubesti, ai fi cel mai fericit om din lume…

joi, 19 ianuarie 2012

Azi tac...


                Cand o sa intelegi ce inseamna iubirea si respectul, atunci  sa te gandesti la mine…

                Si adorm destul de repede cu zambetul pe buze si cu gandul la tine. Ma bucur ca in sfarsit ne e bine, ca am trecut peste momente grele si acum ne aratam ca ne iubim. Iti trimit niste mesaje frumoase in semn de noapte buna si adorm si eu…

               Ma trezesc dupa doua ore cu gandul tot la tine. Ma uit la telefon, niciun mesaj…te sun sperand ca n-ai adormit dar nu raspunzi. Iti las un mesaj de noapte buna si ma indrept spre  laptop. Maine am o zi destul de grea, trezire de dimineata, examen, proiecte…

               Verific mail-ul, un proiect de la o colega. Verific Fb. Hmmm mi-ai dat accept doar ca sa-mi pui doua chestii alea naibii de ironice, dureroase, care sa raneasca fara mila, apoi m-ai sters iar...

                  Simt cum mi se ridica sangele in cap de nervi si incerc din rasputeri sa ma calmez. Continui sa-mi scoti ochii si sa-ti bati joc. Tocmai acum cand ma gandeam ca e bine, ca imi artati in sfarsit ca ma iubesti, ca ma simt si eu iubita, imi dau seama ca privirea si comportamentul tau inseala... si ca in mintea ta nu e decat razbunzare.

                  Si mi se rupe inima si imi dau lacrimile dar incerc din ambitie sa le stapanesc. Nu se mai merita. Am plans, am implorat, am regretat, am jurat ca n-o sa se mai intample niciodata, m-am lasat calcata in picioare, umilita, pentru ca am crezut ca e normal si ca trebuie sa platesc pentru asta si ca trebuie sa accept si sa suport oricat de mare ar fi durerea..

                   Si au trecut zile si zile si am tot acceptat si m-a durut de fiecare data si am tacut...Dar cat? Cat o sa continui sa-ti mai bati joc? Cat timp o sa ma mai faci sa cred ca totul e perfect, e bine, suntem fericiti si apoi sa ma lovesti pe la spate. Cand am garda jos si sentimentele la vedere sa ma lovesti din nou si din nou si sa cad iar in genunchi si sa plang?

                 Cred ca pana azi… pana azi cand mi s-a urcat pana in gat. Pana azi cand am vazut ca degeaba imi arati iubire in sarut si caldura in privire, pana in momentul cand pleci de langa mine, cand te gandesti cum sa te razbuni mai tare si ma lovesti atunci cand ma astept mai putin…

      Asta inseamna iubire scumpule? Asta inseamna pentru tine o relatie, fericirea in doi, un cuplu?

                 Am gresit, ti-am aratat ca nu-ti mai gresesc cu nimic, am jurat ca n-am sa-ti mai fac rau niciodata si tu continui sa strici seara ce ma chinui sa cladesc in timpul zilei…
                    Daca asta inseamna iubire la tine, eu una nu mai pot. Renunt in favoarea fericirii tale, in favoarea fericirii mele…

                     Si respir adanc si uit…si ma gandesc ca nu s-a intamplat nimic si ca m-am trezit sa invat. Maine am examen, nu?
                  Si am gasit modalitatea de a ma calma…scriu, scriu in loc sa-ti dau mesaje, in loc sa tip, in loc sa-ti dau satisfactie pentru faptul ca m-am enervat si ca ma doare…

                   Invata-ma. Invata-ma usor ce inseamna indiferenta… Ar fi poate cel mai bun lucru pe care ai putea sa ma inveti pe langa iubire si suferinta…

                   Azi tac…tacere plina de durere, deziluzii, dezamagire…. Si Toate incep cu litera ta…

                Si mi-as fi dorit sa fi fost altfel atunci cand m-am trezit. Sa pot sa zambesc si sa invat cu gandul la iubirea ta… Si da, mi-as fi dorit sa fi fost altfel. Stai linistit, inca te iubesc. Toata ura si zazbunarea ta, toata durerea pe care mi-o provoci se transforma in iubire la mine.

                Si te iubesc pentru ca nu stii ca ierti, pentru ca strici mereu iubirea care o construiesti intre noi, ca omori mereu sperantele si ca amintirile care dor cel mai tare ti le invoci mereu..

                Fericirea apartine oamenilor cu adevarat puternici… 

miercuri, 18 ianuarie 2012

Spate in spate, scriu...



                Sunt in laborator si scriu. Te astept sa termini o lucrare si sa mergem sa dormim. Nu mai ai chef de vorba si pari trist. Ma gandesc din ce motiv..dar imi trece repede.
                  Ma gandesc doar cum poti fi atat de perfect (stiu ca perfect nu are grad de comparatie, dar in cazul tau se evidentiaza cel mai bine) doar in unele momente..atat de putine, in care imi arati ca ma iubesti…
                   Si cat de mult.. Si atunci simt ca ating cerul si ca nu exista nici o stare mai frumoasa decat asta…
                  Ma intreb uneori care e scopul pentru care noi doi ne-am intalnit..in urma cu 7 ani… Care e scopul ca inca suntem impreuna si trecem prin toate si facem imposibilul posibil.
                  E cu adevarat un scop sau e doar imaginatia noastra si dorinta nebuna de a fi bine impotriva a tot?
                  Oricare ar fi raspunsul…in momentele frumoase si linistite imi pare bine ca te-am cunoscut, dar cand inima mi-e bucati mi-as fi dorit sa nu-ti fi intins mana niciodata si sa-ti spun “ Buna, eu sunt Izabelle!”


              In ciuda a tot, te iubesc… si mai mult decat poate sa o faca oricine pe lumea asta, chiar daca pentru tine e un mod ciudat de a iubi…

luni, 16 ianuarie 2012

Dor de noi...

  
     Mi-aduc aminte de doua nopti in urma.. Am inceput sa traiesc fiecare moment alaturi de tine ca si cum ar fi ultimul. Pentru asta nu ai cum sa ma judeci. Traiesc si zambesc! Ma bucur de fiecare gest fiecare privire de care mi-e dor si o revad, ma bucur de tine care devii in putinele momente asa cum te-am cunoscut, imi zambesc…dar inima ramane de gheata.

Sentimentele nu sunt bune. Mai ales atunci cand vrei sa fii cu cineva pe care il iubesti enorm si care are un caracter greu de inteles. Acea persoana caruia daca ii arati cat il iubesti iti arata in schimb indiferenta, iar cand tu ii arati indiferenta el iti arata iubire..

Jocul asta de-a soarecele si pisica l-am jucat de multe ori, recunosc ca de cele mai multe ori eu eram in rolul indragostitei iar tu in rolul indiferentului..

-Mi-e dor de tine, vii sa ma iei?
-……Hmmm…..ok…
-Daca nu ai chef sa iesi ma poate duce si Laura
-Ok atunci.
-Mi-as fi dorit sa te vad….
-Spune-i sa te aduca aici.
-Mi-e aiurea, daca vroiai sa ma vezi  veneai tu si ma luai. Ma duc acasa, ne vedm maine.
-Ok. Numai gura e de tine.
Si inchidem…

                      Ma gandesc ce e in capul tau acum… M-as gandi ca nu ai venit sa ma iei din cauza ca nu iti doresti sa ma vezi…dar incercarea ta de a ma face sa vin ma face sa ma gandesc la ambitia ta. Am descoperit ca prin faptul ca vin la tine singura intelegi ca te iubesc. Eu nu m-as gandi la asta…pentru ca tu nu stai cate 10 minute in fiecare statie sa astepti miile de tramvaie si metrouri pe care eu trebuie sa leschimb pentru ajunge la tine.. Am rugat-o pe Laura sa ma lase la tine desi ocolea jumatate din oras pentru asta, prietena ramane prietena pana in ultima clipa. [Inchei mica parte de detalii mai putin importante si trec la partea a IIa.]

          
                   Jocul dintre noi doi mi-a placut la nebunie si imi aducea aminte de vara, de primele noastre zile impreuna, de primele saruturi, priviri..
                  Putin indiferenta si inghetata de frigul de afara intru si iti spun buna . Imi aprind o tigara si te intreb scurt “ce faci?”. Uiti sa ma pupi, ma privesti si imi zambesti.
-Nu ti-era dor de mine, ai venit din ambitie.
-Imi este dor de tine, dar nu aveam cu ce sa ajung si afara este foarte frig. Plus ca sunt multe momente in care nu vrei sa ma vezi, m-am gandit ca este unul dintre ele si n-am insistat.

                Zambesti, te apropii de mine si ma iei in brate.  Te privesc si iti vorbesc de sus. Cu cat sunt mai dura si indiferenta cu atat te enervezi si imi arati ca ma iubesti mai mult si mai mult. Si imi place. Ma gandesc daca te-ai purta mereu asa..sau cel putin macar de doua ori pe saptamana. As fi cu adevart fericita. Si continui sa ma port asa pentru ca te am aproape si te simt cum lasi orgoliul si ambitia la o parte si imi arati iubire.
                Ne punem in pat si ma strangi tare in brate sa ma incalzesti, ma mangai pe par si ai grija sa ma invelesti… Da..asa faceai si vara trecuta, cand am dormit pe balcon. Aveai grija sa fiu invelita sa nu-mi fie frig si imi lasai doar nasucul afara sa respir  si iti simteam grija, iubirea si inima cum bate. Era multumita.
Asa eram si in noaptea asta…multumita! Si tu zambeai  si nu mi-ai dat drumul din brate toata noaptea. Am adormit fericita.

                    Dimineata m-a treit soarele, il vedeam cum se reflecta pe fereastra  iar la caldura din camera si vremea de afara imi aducea aminte tot de vara. Ne-am imbracat si am plecat. Priveam totul cu alti ochi, nu am avut in acea seara niciun motiv de tristete, de enervare, dezamagire, am fost eu, simpla si atat de fericita ca intotdeauna.
                     Lumea, masinile, dimineata, toate imi aduceau aminte de diminetile de vara in care ne suiam pe motor si ma aduceai acasa, cand majoritatea dormeau sau plecau la serviciu, noi zambeam pentru ca noaptea a fost martora la dragostea noastra si nimeni altcineva nu mai stia, decat soarele care ne zambea cald…

                  As vrea ca totul sa fie asa, ca lucrurile si timpul sa se opreasca intr-o noapte, sa ma incarc cu dragoste si energie si cand voi simti ca voi putea continua toata viata fara sa mai am nevoie de ele, toate sa isi continuie cursul…
                Dar stiu ca daca ar fi numai bine si frumos si cald ne-am plictisi. Asa cum ne plictisim de vara si o apreciem atunci cand vine prima luna de iarna, asa ne-am plictisi si de iubirea noastra si nu am sti sa o apreciem decat atunci cand trecem si prin momente grele…si atunci o vedem mult mai mare si mai frumoasa…

                     Nu mai plec. Ma las batuta de la aceasta incercare si las viata si momentul sa castige. Decat sa-mi para rau ca am fugit candva, mai bine sa-mi para rau ca am ramas si n-a mers. Dar am renuntat si pana sa ma gandesc la acest lucru.

                     Nu-ti voi mai gresi niciodata, nu-ti voi mai da niciodata motive  de gelozie, nu voi mai fi geloasa, iar atunci cand inima nu mai poate si simt ca iese din piept o sa-I spun ca “esti doar un prieten, care e langa mine mereu dar asupra caruia nu trebuie sa am autoritate;  pentru el esti si vei ramane aceeasi persoana pe care a cunoscut-o la inceput si ca orice ar face, la tine se va intoarce si iti va fi alaturi indifferent de bine sau rau” Nu m-ai crezut, dar imi aduci perfect aminte de peroana caruia pana acum 2 ani ii spuneam frate. Esti langa mine la fel ca el, cu aceleasi gesturi, aceeasi grija, doar ca tu imi esti iubit. Si pe el eram geloasa, cand pleca fara mine undeva, nu pentru ca il vedeam cu alti ochi ci pentru ca imi placea mereu sa fiu acolo in preajma lui, chiar daca doar stateam sa-l privesc. Cu tine e la fel.
                         Nu sunt geloasa ca ai putea sa te culci cu alta sau s-o saruti, as putea trece peste asta daca te iubesc suficient si stiu ca prima data as trece, dar apoi as obosi si daca tu te-ai schimba, te-ai indeparta, eu as renunta.   
                         Dar ma dor momentele in care pereferi alte femei in locul meu, in care ma uiti si imi pui lucruri minore pe primul loc si momentele in care vad ca nu eu sunt pe primul loc in viata ta, dar am ajuns sa ma obisnuiesc si cu asta la tine. .

                 In maturitatea ta combinata cu putin mai multa copilarie, prin indiferenta ta, orgoliu si mandrie, prin faptul ca nu-mi arati ca ma iubesti atunci cand simt nevoia si prin faptul ca arati prea putin ca ma iubesti, prin faptul ca esti interest de toti daca sunt bines au nu, prin faptul ca incerci sa le faci tuturor pe plac si uiti sa ma intrebi si pe mine ce imi doresc, prin faptul ca uneori ne purtam ca doi anonimi si raman singura intr-un colt privind la toata lumea, prin toate astea si in ciuda a tot….stiu ca ma iubesti si ca iti pasa.

                      De ce uneori cand suntem impreuna uitam sa mai fim nebunii de la inceput? Vreau nebunia asta tot timpul iar iubirea sa creasca mereu…
                        Si o sa o am si o sa te am si pe tine si o sa fim  fericiti….pentru ca nu degeaba suntem impreuna…si nu degeaba am trecut prin atatea…sa avem ce le povesti nepotilor…

                                                                                                                           Remember me...

vineri, 13 ianuarie 2012

Cand mintea iti cedeaza si inima oboseste...

               Si am incercat si am reusit. Cat de ciudat e cand iti dai seama ca mintea poate controla tot. Corpul, gandurile, sentimentele… Si ca atunci cand spui "GATA. De astazi uit!" Cu procente minime realizezi ca asta chiar se intampla.
                Cel mai mare defect este ca, in general, intr-o relatie de care imi pasa si unde el este are un potential viitor alaturi de al meu, ma pierd. Iubesc atat de mult si imi sta atat de mult timp in gand in decursul unei zile incat ma uit pe mine…
Si uit cine sunt; si uit sa fac lucruri care imi plac; si uit ca un viitor in doi uneori trebuie sa vina de la sine si nu sa-l construiesti cu atata greutate, in fiecare zi, iar si iar…
Si am uitat sa zambesc, am uitat ca am prieteni, am uitat ca pana acum singura am facut lucrurile si ca, in ciuda faptului ca poate n-am atat de multa incredere in mine lucrurile mi-au iesit chiar bine si ca, desi imi doresc sa fiu independent, mereu cand vad iubire si grija din partea cuiva uit ca doar eu sunt singura care trebuie sa am grija de mine, pentru ca nimeni altcineva n-o va face..
Si dupa ce am terminat de analizat aceasta situatie si am revenit cu capul pe umeri si cu picioarele pe pamant mi-am dat seama ca viata e mult prea frumoasa sa fim tristi si ca dupa experinta asta sigur nu voi mai suferi prea mult sau prea curand.
Voi avea mereu intentia de a nu-mi mai face planuri, de a vedea oamenii de langa mine ca persoane care vin si pleaca din viata ta. N-am sa-mi  mai permit sa-mi fac planuri decat in ceea ce tine de mine in mod direct…pentru ca ceea ce depinde de altii nu stii cat poate deveni realitate..
Azi m-am detasat total. De toti si de toate. M-a cuprins o stare in care mi-e lene sa mai fiu geloasa, sa ma gandesc ce faci, unde esti, cu cine vorbesti sau la cine te gandesti. Mi-e atat de greu sa ma mai cert cu tine pentru ca am obosit si am trecut de starea aia in care totul mi se parea ciudat.
Acum totul mi se pare normal, al naibii de normal incat nu mai am nici reactii…





luni, 2 ianuarie 2012

Visez..

      Am scris, n-am terminat, dar postez…

                 Acum la sfarsit de an, facand o analiza imi dau seama ca mai mult am pierdut decat am castigat. Unele din vina mea, altele din pura intamplare si alegeri proaste…

                 Mi-am dovedit ca sunt puternica, ca voi ridica capul indifferent de cat ma va durea si voi zambi. Asta am facut mereu, incat unii ma intreaba uneori daca eu nu sufar niciodata.. ba da sufar, dar si atunci am invatat sa am zambetul pe buze. Tipul nu se va opri in loc pentru nimeni si nimic…si indifferent cat e de greu, mergem mai departe, pentru ca suntem obligati sa facem asta…suntem obligati sa traim.

                 Anul trecut in aceasta zi paraseam pe cineva, anul aceasta, in aceeasi zi sunt parasite de tine…

                 A fost un an bun, l-am inceput cu dreptul, am iubit, m-am distrat, am facut lucruri pentru prima data in viata, am vazut Parisul, am lenevit pe plaja zile intregi doar eu cu gandurile mele, am stat intr-o cabana si am privit muntele, am suferit, mi-a trecut, m-am indragostit din nou, mi-am facut planuri, am zis ca de acum inainte nu voi mai fi singura si viata mea se va schimba, au fost momente de neinlocuit, am iubit, am gresit, am tradat, am mintit si am sfarsit prin a suferi iar, a se darama totul in jur si a spune ca viata e de cacat si ca ma simt obligata sa traiesc si sa trec prin toate…

                Totusi ridic capul sus si spun ca acum m-am maturizat cu adevarat, ca acum m-am trezit si stiu ce inseamna responsabilitate, ca am trait printre oameni inresponsabili care au trait de azi pe maine fara planuri, cand m-am lovit de tine, am inceput sa-mi schimb viata, dar n-am putut sa ma schimb si pe mine intr-un timp atat de scurt si sa vad ce se intampla cu adevarat…

                   Se zice ca sufletele pereche vin impreuna pe pamant….si ca atunci cand aterizeaza ele se despart. Apoi pe pamant ele se cauta neincetat. Uneori se gasesc, alteori nu. Uneori se gasesc si nu stiu sa se aprecieze, alteori se pierd fara motiv…

                  Tot ce simt si ce am simtit vreodata in legatura cu tine este ca tu esti sufletul meu pereche, dar simt ca ne-am intalnit intr-un moment in care nu ne-am putut aprecia suficient, ca am facut greseli fara sa ne gandim la consecinte,iar daca ne vom pierde vreodata, voi sti ca nu te va inlocui nimeni in aceasta viata…

                    Ma privesti ciuadat. Vad in ochii tai iubire, mila, nesiguranta, indecizie… Care sentiment il vei lasa intr-un final? M-am trezit dintr-un vis, desi daca as incerca sa-l continui poate se va realiza, poate va fi asa cum ne-am dorit si vom fi fericiti… Dar..am oboist sa lupt, am oboist sa fac lucrurile pentru amandoi si tu sa nu mai fii implicat, am obosit sa zambesc in fiecare zi cu gandul ca va fi bine si sa se termine ziua cu gandul si regretful ca n-ai reusit sa-l faci sa fii acolo nici azi.

                    Si-l simti ca s-a racit, ca s-a indepartat, ca te priveste de undeva dintr-un colt ca si cand nu i-ai apartine desi acum ti-ai dat seama ca fara el nu poti respira…
Si de ce realizam lucrurile atat de tarziu cand nu mai putem face nimic?

                      Si stand langa el o saptamana in fiecare zi mi-am dat seama ca n-o sa-l mai am niciodata, ca s-au dus toate, vise, realizari, dorinte….Si n-am puterea sa plec pentru ca inca mai sper…la nimic concret, pentru ca nu-mi mai arati nimic…Nici macar acel fir de ata de care sa ma agat sis a-mi contruiesc o tesatura…nimic.

                       Mi-am construit singura iluzii ca va fi ok, dar nu, vad in ochii tai ca nu va fi si n-o sa te mai am niciodata. Si chiar am obosit sa lupt, am obosit teribil sa cred ca te recuceresc si in fiecare zi sa-mi spui ceva care doare si zdrobeste tot…

                         Si mi-e greu sa plec, mi-e atat de greu incat simt ca inima ramane la tine si plec fara suflet, ca n-are sens nimic din ce se intampla, ca e ireal..
                        De ce iubitule nu ne-ai mai dat macar o sansa? Sa ne gandim concret la un lucru: daca va merge sau nu. Voi ramane mereu cu gandul la tine, ca la o iubire neterminata, ramasa undeva in visele noastre, in mintea si inimile noastre alaturi de regrete si intrebarea “Daca…?”

                       Si voi pleca…dar cand? Cand voi avea puterea sa nu mai sper, sa nu mai plang, sa-mi iau inima in dinti si sa spun ca asta-I  viata si ca oricat as incerca nu se va schimba nimic….? Poate niciodata….
                      Si mi-e greu si mi-e frig si sunt singura…. Si nimic si nimeni nu ma va mai scoate din starea asta…


                       Daca as sti ca te-as intalni peste 2 3 ani si atunci ne vom iubi fara ganduri sau regrete din trecut, as pleca si te-as lasa…si as astepta sa treaca anii, lunile, orele, minutele, secundele sa te intalnesc iar si sa fim noi pentru totdeauna…

Am obosit…si visez…