miercuri, 31 octombrie 2012

Uneori

           Sunt, se pare, fericita, dar ma simt atat de goala... Priveam pozele din urma cu doi ani. Cate zambete...se vedea in privire si pe chip bucuria de a trai viata, moment in care nu ma interesa de nimeni si de nimic si in care credeam ca zilele bune sunt atunci cand vrei tu.
           Nu le mai vreau inapoi, mi-e bine akm, desi ma simt secata de sentimente, ma simt atat de goala incat nu ma mai poate surprinde nimic pentru ca simt ca in unele momente nu mai am inima si nici ratiune...
           Da, datorita tie s-au produs aceste schimbari..si nu le zic ca multumire sau repros, zic doar ca simt atat de mult schimbarile incat stiu ca nu voi mai fi niciodata cea dinainte.
           Acum nici nu mai vreau. Mi-e bine sa nu mai sufar, mi-e bine sa nu mai plang decat cand simt nevoia sa ma descarc, mi-e bine ca nu mai pun la suflet tot ce odata ma intrista si ma framanta. Acum zambesc si plec, acum devin serioasa, apoi zambesc pentru ca nu-mi mai pasa, acum am ajuns in momentul in care nu mai vreau pe nimeni langa mine doar ca sa nu fiu singura. Acum am incredere, acum nu mai vreau o relatie vesnica de cuplu daca cel de langa mine nu vrea asta...
            M-am maturizat, zambesc mai putin, sunt mai serioasa, sunt mai intelegatoare, ma enervez mai usor, ma apasa mai mult problemele, nu pentru ca as vrea ci pentru ca asta ai transmis asupra mea.
             Mi-e atat de ciudat. Am observat ca ceea ce imi lipseste uneori si mi se pare cel mai important e autocontrolul, iar asta e in special in relatia cu tine. De curand am invatat si asta, am exersat si mi-a iesit si ma mir sa ma vad eu, fiinta aia sensibila si care plangea din orice sa nu mai aiba sentimente.
             De la tine, nu ma mai surprinde nimic... Si crezusem ca le-am vazut pe toate si cunosteam caracterele oamenilor, dar m-am inselat amarnic cand te-am cunoscut pe tine...
               Si pana la urma...m-ai adus unde ai vrut, mai serioasa, mai putine zambete, mai putina suparare, mai multa libertate, fara stres, fara batai de cap..iar daca nu suni o zi sau nu ai chef doua zile, sunt acasa, te astept, iar asta cred ca iti place, nici nu mai ies cu nimeni, dar nici nu ma mai framanta gandul ca n-ai chef, sunt doar absenta...
               Sper ca mai tarziu sa nu-mi spui ca m-am schimbat si ca vrei sa fiu cea dinainte pentru ca tot ce sunt acum e opera ta de arta...Uneori mi-as fi dorit sa ma adaptez mai greu oamenilor, dar totusi lipsa sentimentelor iti da o liniste, dar se pierde intensitatea trairilor, pentru ca intensitatea defineste sentimente...

NU stiu de ce mi-am dorit sa scriu asta acum, m-am gandit atat de serios la faptul ca poate la un moment dat nu vom mai fi impreuna, poate mai mult decat cand ma gandeam la copii nostri...uneori sa ma intaresc, alteori din uimirea ca nu ma mai doare.
              Si imi aduc aminte, cat plangeam dupa tine, cat te imploram sa ma iei cu tine, cat imi doream sa fim impreuna, de la tine mi-am dat seama ca viata continua oricum si ca nu se opreste nici la un el nici la o ea daca nu e iubire sau dorinta.
             Acum te las sa pleci cu o atat de mare usurinta incat daca mi-ai fi spus ca ti-ai fi dorit sa pleci singur in circuitul de munte cu motorul, n-as fi spus nimic si mi-as fi vazut de ale mele..ciudat nu? Sunt ciudata, daca nu te vad mai multe zile imi trece dorul si ma obisnuiesc cu absenta ta pana la uitare, cel mai greu e prima zi in care nu te vad dupa cateva zile consecutive petrecute impreuna.
            Oare eu te iubesc? Tu ai spune ca nu, eu as spune ca te iubesc, dar ca m-am simtit atat de ranita (stiu ca aici ai de obiectat, dar e vorba doar de cum m-am simtit eu strict), incat acum imi dau seama ca acele scene de demult nu-si mai iau rosul. Vezi de ce zic ca sunt trista? Pentru ca mi-ar fi placut sa ma lasi sa traiesc, sa simti si tu cand iti spun te iubesc cu aceeasi pasiune cu care o simt si eu, sa ma lasi sa fiu copila sa rad cu gura pana la urechi atunci cand am chef, sa stiu mereu totul, oriunde. Poate nu sunt pregatita sa devin o doamna asa cum ti-ai dori cu adevarat, poate unele lucruri nu le voi schimba niciodta la mine, lucruri pe care tu le detesti, dar lucrurile de baza le-am invatat de la tine..si poate destul de important pentru tine eu nu te critic, te-am acceptat de mult asa cum esti si nici nu ma chinui sa-ti mai spun ceea ce nu-mi place, pentru ca am vazut ca oricum nu ai tine cont de nimic, pentru ca leii fac doar ceea ce vor, asa ca am renuntat sa mai si comunic....ai observat asta uneori...

             Nu o intelegeam pe prietena mea cand imi spunea ca de la o anumita varsta nu-ti mai arde sa faci acelasi lucruri, sa simti al fel, sa te amagesti, sa suferi pentru ca pur si simplu nu mai fac parte din viata ta din cauza factorilor perturbatori...Acum o inteleg. Atat de repede sa ajung acolo?

            Acum chiar se pare ca am obosit.. Iubitule, stii foarte bine ca tin mult la tine, ca pentru mine chiar esti cea mai importanta persoana din viata mea, ca imi esti prieten, iubit, amant, frate, tata, dar iarta-ma ca acum ti-as da drumul cu atata usurinta numai sa te vad fericit, dorinta fericirii altuia vine din maturitate..si crede-am ca daca ai pleca, nu te-as deranja si nu te-as implora niciodata sa te intorci daca tu nu ai vrea, asa cum nu mai vorbesc nici de viitorul lung impreuna, nici de femeile din viata ta, nici de nimic....si cand te gandesti ca am inceput sa las totul in mana ta...

             Imi amintesc de visul acela ciudat, cred ca a fost un simbol a carui sens nu l-am inteles, dar m-am trezit cu un sentiment atat de ciudat, comportamentul meu de astazi rezultand si din aceasta intamplare. Sunt sigura ca mai tarziu imi voi da seama ce a vrut sa reprezinte....

Te iubesc, nu ma baga in seamna...

Candva

Si cateodata nu inteleg cum se pierde totul intr-o secunda. Cum vezi ca cei in care iti puneai increderea cel mai mult pleaca, iti intorc spatele sau stau langa tine ca si cum nu ai exista.
E trist sa vezi cum cel care o data ar fi facut orice pentru tine azi incearca din rasputeri sa te scoata din viata lui. Iar tu, te agate de un fir de ata, un fir subtire de speranta ca toate se vor schimba si va fi bine, asa cum e in unele momente, asa cum ti-ai imaginat mereu.
Si incerci si iar incerci si vezi ca e in zadar.. Ca indifferent ce ai face nu iese, nici prin zambet nici prin lacrimi, nici prin indiferenta sau ignoranta.
E langa tine, dar cu sufletul a plecat de mult, in inima lui nu stiu daca mai ai loc, daca ai ocupat vreun loc vreodata sau se va face unul pentru tine…
Imi citesc scrierile de la inceput. Momentele frumoase nu le-am scris, pentru ca atunci mi-e bine si simt ca daca scriu ii ranesc pe cei care sufera. Au existat multe momente frumoase, dar si de neinteles. Certuri din care nu multi iuseau cu bine si cu capul sus, compromisuri pe care unii greu le fac sau le accepta… Iar dupa toate astea ce-a ramas? N-a ramas nimic. Nici macar un gram de iubire, speranta, melancolie la vremurile bune..nici macar atat.
Te privesc. Simt ca vezi prin mine. Nu mai vrei sa ma vezi acolo, langa tine si cat de multa nevoie am de tine..
E ciudat ca dupa atata timp sa te iubesc la fel de mlt, mai mult in fiecare zi. E ciudat ca eu care ma plictiseam in secunda urmatoare din discutie astazi sunt cea mai mare ascultatoare. E ciudat cat m-am schimbat din iubire. Din toata speranta pe care miam pus-o in relatia asta.
Si eram sigura ca indifferent ce va fi vei fi langa mine si vom trece peste toate. Ca n-ai sa ma parasesti niciodata indifferent cat de greu ne va fi. Iar acum taci… Ma privesti si taci.. Nici macar un cuvant nu a mai ramas intre noi. Te inchizi in tine si iti ascunzi atat de bine sentimentele incat uneori simt ca nu te-am cunoscut deloc, te simt atat de strain..
Alteori, fara sa vrei cred, imi arati ca ti-e frica ca voi pleca eu, imi arati ca ti-e frica de tradare, minciuni, de mine.. Atunci simt ca ma iubesti…
Mi-e greu sa scriu. Nu mai am cuvinte… Mi-e greu sa renunt pentru ca nu mai am sentimente de dat altcuiva. Toate sentimentele mele au ramas la tine si de acolo nu le va mai lua nimeni.

Ce mai ramane de facut cand te vad atat de hotarat sa spui “stop”. Ce mai ramane intre noi cand am trait la intensitate maxima si iubirea si certurile, cand simt ca maine s-ar putea sa nu mai stii nici cum ma cheama…
Da, mi-e frica. Mi-e frica ca poate in vita ta n-am insemntat nimic si o sa treci peste mine ca peste o perioada nefavorabila din viata ta. De ce m-am oprit tocmai la tine?
Acum pot spune… Da, am invatat sa iubesc!

Nevoi umane

Simt nevoia sa-ti scriu pentru ca uneori am impresia ca nu ma cunosti, ca nu ma intelegi si ma judeci gresit. Poate ar trebui sa incep prin a-ti cere scuze ca am venit sa te vad fara sa-ti doresti, prin faptul ca ti-am dat mesaje si ca te-am sunat. Dar nu pot sa-mi cer scuze pentru asta, pentru ca pur si simplu sunt lucruri normale pe care le faci tunci cand iubesti un om. Imi cer sczuze insa pentru ca nu te-am inteles in acea seara, pentru ca am fost impulsivva si nu m-am putut controla, oboseala nu e o scuza, din aceasta cauza acesta este singurul lucru pentru care iti cer scuze.

Ma judeci foarte mult ca nu te las in pace atunci cand ne certam, iar aici nu ne intelegem pentru ca avem puncte diferite de vedere. Cred ca e singurul punct in care suntem atat de diferiti. Tu cand esti suparat nu vrei sa ma vezi, nu vrei sa vorbesti cateva zile , astfel trecandu-ti si rezolvandu-se problema, eu in schimb m-am obisnuit sa discut, sa despic firul in patru, sa vad unde am gresit si tu si eu, sa ne reprosam si sa incercam sa ajungem la o concluzie pentru a nu se mai produce data viitoare.

Am impresia ca tu procedand asa, problemele sunt uitate si nu rezolvate si se pot produce din nou. Recunosc, unele lucruri se repeta si le invat mai greu, unele lucruri care te deranjeaza, dar crede-ma ca in timp am realizat foarte multe despre viata in doi, cum sa fiu mai intelegatoare, mai indulgenta, sa las de la mine, iar asta ai vazut-o si tu.

Am un amalgam de sentimente in mine, de la iubire maxima pana la ura, iar intre noi am vazut ca nu exista cale de mijloc. Chiar si tu ai zis si ai dreptate, noi traim totul prea intens iar asta o sa ne omoare. Si da traim atat de intens cat altii in10 ani.

Nu mi-am doritt nici o clipa sa ne despartim, in mintea mea existand mereu un viitor in doi si ce pot face ca sa fie cat mai placut. Dar iti recunosc, mie frica ca daca tu nu suni  zile si eu nu incerc sa dau de tine, mi-e frica ca ma uiti, ca iti doresti sa ne despartim, ca nu ma mai vrei. Eu nu's obisnuita sa nu vb cu tine, care insemni totul pentru mine atatea zile, pentru ca pur si simplu simt ca te pierd. Uneori ma satur sa-mi fie frica si te las in pace si ma gandesc fara nici o speranta daca vei mai suna sa-mi spui ca ti-e dor sau ca s-a terminat.

Asta simt de fiecare data cand te superi si nu mai vorbesti zile intregi, de aceea mereu exista mesaje de la mine si nu te las singur, pentru ca nu vreau sa te pierd din prostii. Iar in momentele acelea ma gandesc la cate amintiri frumoase avem impreuna si cat de fericiti suntem impreuna si nu pot sa renunt.

Am ales sa-ti scriu fara nici o perdea sau o retinere despre tot ceea ce simt pentru ca daca ti le-as fi  spus fata in fata nu mi-as fi gasit cuvintele sau tu nu m-ai fi ascultat.

Mi-as fi dorit sa fim altfel dupa un an si ceva de relatie atunci cand ne certam, sa privim altfel lucrurile, tot impreuna. Mi-ar fi placut in loc sa nu vorbesti, sa-mi spui tot ce ai pe suflet, sa-mi reprosezi sa tipi, sa gasim o rezolvare si a doua zi sa fim unul langa altul eliberati si cu zambetul pe buze ca am rezolvat-o si pe asta si trecem peste toate impreuna.

Nu mai suntem la inceput sa te superi si sa pleci, sa te superi si sa nu vorbesti, in cuplu si mai ales intr-un cuplu care se gandeste la un viitor comun, orice problema cat de mare sau de mica ar fi se rezolva discutand. Asta e puncul meu de vedere, poate gresesc, tu stiu ca ai altul, dar consider ca daca discutam despre orice trecem mai usor peste ele si nu mai exista momente de tensiune, tristete macar din cauza noastra, pentru ca viata are grija sa ne dea si alte probleme decat cele legate de cuplu si atunci ar fi mai bine sa ne consumam impreuna pentru ele, nu sa ne dam cam in cap din cauza celor mai banale motive.

Crede-ma stiu ca am si multe defecte, de unde sunt constienta, de unele nu, dar crede-ma ca mereu am luat in considerare ce mi-ai sus, mai devreme sau mai tarziu.

Nu te supara ca-ti scriu, dar daca tu iti exprimi atat de greu sentimentele, poate faptul ca eu iti spun ce simt mai usureaza counicarea noastra.

Asta simt acum si asta simt de fiecare data cand tu ma eviti complet, pentru ca altfel nu pot sa abordez situatia. Analizeaza si tu ce am scris, iar daca e gresit nu ma deranjeaza sa-ti spui parerea, din contra.


Te iubesc mult. Da, mi-e greu sa fiu depate de tine chiar si 3 zile, am devenit putin dependenta de zambetul tau, de prezenta ta. Acum inteleg de ce cand te vad mi se lumineaza ziua si uit de tot, dar pe langa dependenta, e vb de iubire, e vb ca vreau mereu sa-ti vad zambetul pe chip ca sunt langa tine, imi place sa te stiu fericit, iar eu una iau foate usor starile celui de langa mine, iar atunci cand te vad trist nici eu nu pot sa zambesc.

Imi pare rau ca tu consideri ca te stresez si nu te las in pace, nimic din ce fac nu e cu rea intentie, mai ales fata de tine. Te sarut si zile cat mai frumoase, cate vor mai fi pana voi putea sa te tin din nou in brate si sa te sarut.

E prea mult fum in jur

As fi vrut sa scriu de mana, ar fi parut mai intens. Simt ca te-ai schimbat enorm. Ca nu ma mai suporti, atunci cand o spui ca vrei sa ne intalnim mai rar de fapt nu vrei sa spui din prima ca ti-ai dori sa ne despartim.
Nu mai esti atent la ce-mi doresc, la mai mult timp petrecut impreuna, sa ne planificam timpul...
Ai ajuns sa-ti doresti sa stai mai mult singur.. E foarte dureros pentru mine. Ma simt atat de rau ca daca se va termina acum se va termina pentru totdeauna, nu ne vom mai intoarce nici unul la celalalt...
Oare de ce o schimbare atat de brusca, oare chiar nu mai exista nici macar o sansa si toata dragostea dintre noi a fost doar o inscenare?

Azi mi-am dat seama ca sunt dependenta de tine. Mi-am dat seama ca eu am invatat sa zambesc doar prin intermediul tau in ultima perioada, iar fara tine nu pot nici macar sa-l schitez.
Nu pot sa vorbesc frumos, nu pot sa ma prefac, nu pot sa arat ca e doar un moment, nu pot sa nu sufar.
Trebuie sa-mi revin. Nu am chef de munca, nu am chef de facultate, cand mintea si inima sunt ocupate cu tine. Vezi de ce nu e bine, de ce treb sa ma schimb si sa cunosc cu adevart sentimentele tale pentru mine? Pentru a putea fi linistita si astfel te-as lasa si pe tine sa fii fericit.

Macar acum, stiu ca e ultima obtiune pe care trebuia sa o aleg, dar ma voi minti ca ma iubesti si ca orice ne-ar incerca viata, noi nu-i dam atentie si vom fi impreuna, pentru ca ar fi singurl mod de a te scoate din mintea mea.
Daca m-as gandi ca nu vom mai fi, as pune intrebari, nu mi-ar raspunde si as fi ca in situatia de acum, pierduta printre intrebari si ganduri.

Eu am mai observat ceva..iti inteleg mult mai bine gandirea cand sunt fumata.

Colt de rai


Am obosit si sa mai scriu, desi n-am mai scris demult. Am oboist sa mai sper, sa mai cred, sa mai visez la ceva ce doar eu imi inchipui. Noi avem o viziune diferita despre relatie si despre cuplu in general…
Cand se intampla ceva ce ma face sa sufar corpul te respinge, te respinge inima, sufletul, mintea…
Poate ca relatia noastra ar fi  fost perfecta daca nu mi-ar fi pasat, poate ca atunci nu te-ai fi simtit constrans si nu m-ai fi intrebat “eu nu mai am voie sa ies cu nimeni?”
Vezi tu iubitule, asta e diferenta dintre noi. Eu nu simt nevoia sa mai ies cu nimeni de sex masculin, pentru mine reprezinti tot, n-am nevoie de amici pentru ca nu exista amici de sex opus si doar oameni cu anumite sentimente, dar asa cum ti-am si spus, ceea ce simt eu nu e obligatoriu sa simti si tu.
Sunt putin dezamagita si acum putin speriata ca de ce nu reactionez, de ce nu te mai implor sa nu pleci, sa nu ma faci sa sufar, sa nu iesi cu ea, sa merg  si eu sau multe alte lucruri pe care le faceam odata.
A trecut ceva timp, ne cunoastem, tu am impresia ca ti-am format o parere gresita cum ca e mereu am sa te insel si n-ai sa ai niciodata incredere in mine, iar eu ca tu de fapt nu te vei schimba niciodata. Ca va fi bine o luna, doua sau trei, si apoi va aparea o femeie in viata ta, lucru care ma va face sa sufar. Zici ca e un cerc…aceeasi continuitate.
Te-am crezut cand ai zis ca vrei ceva serios si sa-mi bag mintile in cap, sa-ti spun ce vreau. M-am gandit si am zis ca te vreau pe tine si ca renunt la tot ce te deranjeaza nu din obligatie ci din respect si iubire, le-am facut, n-am sa regret niciodata nimic, am inceput sa-ti spun absolut tot ce fac, tot ce gandesc, tot ce visez, nu-ti mai ascund nimic, dar se pare ca niciodata nu va fi de ajuns..pentru ca la un moment dat te vei plictisi si vei pleca cu vreo amica la o plimbare cu motorul prin tara, ca vei iesi in club cu amice cu care eu nu am voie sau mai stiu eu ce…si atunci stau sa ma gandesc ce rost mai am, asta chiar e relatia pe care ne-am dorit-o amandoi?
Mi-ar fi placut…si daca iti spun ce mi-ar fi placut mi-ai spune sa-mi caut pe altcineva care sa faca cum imi doresc si atunci tac si spun ca esti perfect, iar calitatile sunt mai multe decat defectele asa ca nu le mai luam in considerare.
Si daca tu ai impresia ca voi fi mereu aici indiferent de ce vei face, iti raspun ca da, voi fi, doar ca sentimentele mor in timp ce ma dezamagesti si vad ca nu-ti pasa. Langa tine voi fi, ne leaga ceva ce nu-mi dau seama acum si nu e obisnuinta ca daca era doar asta plecam de mult si nu cred ca mai speram ca va fi bine, lucuru care s-a si intamplat, e ceva aproape de iubire, ceva ce nu te lasa sa pleci, dar consecintele fapteor noastre rezulta prin sentimente…
Iar acum ca sa traduc in termini romanesti fara prea multe metafore…
Iubitule, ma deranjeaza sa iesi sa te plimbi cu motorul prin tara cu altele, ma deranjeaza felul In care vorbesti cu toate femeile pe care le cunosti, ca si cum te-ai da la ele si ai flirtra incontinuu ( cu asta m-am obisnuit intre timp pentru ca am zis ca asa ti-e felul, m-am obisnuit pana si cu zambetele tale pe care le arunci altor personae atunci cand iesim impreuna, pentru ca nici in asta nu am vazut nimic rau si imi place sa analizez alaturi de tine femeile si barbatii), dar faptul de a iesi cu altele sa te plimbi prin tara déjà mi se pare deplasat si ca nu-si are rostul, nu  ti-a zis nimeni sa nu iesi la cafea, sa vorbesti, sa barfesti, oamenii au nevoie de socializare, dar de la asta pana a pleca cu ea pe nu stiu unde e o discrepanta.
Ma gandeam aseara ca voi sta in spital 3 saptamani, o luna chiar, ma gandeam cu parere de rau ca in tot acest timp te vei bucura enorm si vei avea timp sa iesi cu cine vrei tu.. Tu daca ai fi in locul meu, n-as sti cum sa te vad mai des si sa fiu langa tine incat sa-ti fie mai usoare zilele alea nenorocite de spitalizare, mi-as fi dorit sa te simt aproape, nu sa ma gandesc ca intru in spital si tu deabia astepti..
Si ai sa-mi spui ca exagerez, ca sunt nebuna, stii m-am saturat de aceleasi replici, mi-as fi dorit la draq sa fii si tu interest de relatie mai mult timp, nu doar doua luni si apoi sa te plictisesti sa o iei de la capat cu obiceiurile tale. Crede-ma ca atunci cand esti langa mine cu adevarat esti perfect si nu as schimba nimic la tine, deci poti, in concluzie in unele moment nu vrei, in unele momente vrei pe altele…iar de aici imi dau seama ca de fapt tu nu esti pregatit pentru o relatie serioasa si ma intristez si ma doare si sufar si asa imi dau lacrimile …ca tot ma intrebai de ce plang…din multe motive plang, nu din lucru pe care il aflu atunci poate marunt si neinsemnat.
Dar .. m-am obisnuit cu tine, m-am obisnuit si ca peste o luna, doua, trei sa ma astept sa vii sa-mi spui ca te-am indragostit, ca vrei pe alta, sau poate ca nu vei avea curajul sa spui asta decat atunci cand vei avea o relatie stabile cu ea, ma astept la atat de multe lucruri de la tine incat ma gandesc care ar fi Solutia pentru asta..
Sunt langa tine iubitule, stai linistit, nu te ascunde cu nimic, daca va fi sa nu ne mai intelegem sau sa te plictisesti si sa vrei sa pleci, spune si asta, n-am sa ma arunc nici in rau, nci de la balcon, o sa-ti zambesc si o sa-ti spun drum bun, pana la urma eu am facut tot ce mi-a stat in putinta, mai mult nu pot sa fac si asta nu inseamna ca eu nu sunt buna ci pur si simplu ca ceva nu merge. Asa ca te rog din suflet vorbeste cu mine orice, iar cand nu o poti face ca iubita, fa-o ca o prietena foarte buna, stii prea bine ca sunt langa tine mereu.
Mai stiu ca putin o sa-ti pase de ceea ce scriu si ca oricum n-o sa se schimbe nimic, doar ca am simtit nevoia sa ti le zic si sa ma descarc…Iar pentru ca o sa-mi pui intrebarile alea tampite raspunsurile sunt urmatoarele” Nu, nuvreau sa ne despartim.” “Nu vreau pe nimeni altcineva, cu tine m-am gandit sa raman mult timp de acum inainte” “ Iti spun din cand in cand ce ma deranjeaza pentru ca ma ranesc, in nici un caz sa te critic”,,Mi-as dori doar sa fii langa mine trup si suflet si as fi cea mai fericita”..iar celelalte raspunsuri se subinteleg.

Nici nu cred ca ti-o trimit, nu de alta dar nu vreau sa stai o saptamana suparat cum stai tu, prefer sa  te deranjez eu mai putin ca, in cazul in care vrei sa fac ceva, sa nu trebuiasca sa ma minti sau sa te ascunzi si sa ai timp sa faci tot ce-ti propui. Mie imi trece, azi ma ranesti, a doua zi sunt mai puternica si mai rece, macar atat sa invat dupa un an de zile. Ca dragostea aia din basme pe care o simti uneori  cu tine, nu dureaza decat o luna maxim doua, ca oamenii nu mai sunt la fel, ca nu exista doar o femeie in viata ta, exista doar una oficiala, restul sunt amice…, ca oricat te-ar deranja ceva tu n-ai cum sa schimbi, eviti sau pleci, ca daca un om nu vrea sa se schimbe, nu se va schimba orice ai face si ca o dragoste pe  care esti nevoit sa o pazesti nu este dragoste. Asadar, la cat mai multa libertate iubitule, iar daca uneori iti vei da seama ca vrei altceva, sunt langa tine, nu-ti promit ca te voi iubi la fel, dar iti promit ca te voi respecta atata timp cat si tu o vei face.
Te sarut.

luni, 22 octombrie 2012

Sec

M-am trezit cu o durere acuta. Si mi-am dat seama ca e cea mai buna alegere pe care am putut s-o facem vreodata.
Va ramane mereu acolo ceva ne terminat. Poate doar pentru mine, poate pentru amandoi.
Voi privi o vreme cu melancolie totul, orice loc, orice moment din trecut pe care le-am petrecut impreuna..
Va durea o luna poate doua, poate trei, dar se va termina la un moment dat...

Si cand ma gandesc cat de pur si unic parea totul intre noi..Stiam de fiecare data cand te tineam in brate ca n-ai sa pleci niciodata. Ca locul meu e langa tine...

2000 de ani....

duminică, 21 octombrie 2012

Am pierdut!

In toata lupta asta cu tine, cu mine, cu noi...am pierdut.
Azi ne-am pierdut reciproc, astazi tin doliu unei iubiri neimplinite, unui razboi in zadar care m-a scos umilita din ring pentru ca am obosit luptand singura.

Iarta-ma, dar nu ma mai intorc. Mi-e bine..

luni, 15 octombrie 2012

Suntem doar oameni...nu zei...!


Trezeste-te la realitate...
 Macar pentru cateva ore. Priveste in jur, priveste spre tine, spre mine, spre noi si recunoaste ca nu vrei sa ne desparitm.
Recunoaste macar o data ca ma iubesti si ca ai ajuns intr-un punct in care nu mai stii ce sa faci, in care tot ce se petrece intre noi ti se pare nefavorabil.
Recunoaste ca astazi cand te-ai trezit, te-ai gandit la mine si prin lucrul acela mi-ai demonstrat ca-ti pasa.
Am trecut prin foc si apa, nu vom putea trece doar de putina ploaie?

Nu-mi mai spune in fiecare zi ca ne vom desparti, nu-mi mai spune in fiecare zi sa-mi caut pe altcineva, ca noi doi nu avem nici un viitor, ca nu ne intelegem pentru a putea fi impreuna...
Ai spus-o de atatea ori incat mi-a intrat in reflex, incat simt asta pana in cea mai mica celula din corp, iar la orice ora m-ai trezi as sti sa-ti spun aceste cuvinte...
Acum sunt sincera si iti spun ca imi pare rau ca n-ai incercat sa ne incuurajezi niciodata, ca n-ai incercat sa ne rezolvi problemele si mereu ai vrut sa le uiti sau sa treci peste ele, ca nu mi-ai spus nici macar o data "vom trece si peste asta si vom fi linistiti" sau macar un "te iubesc" din cand in cand... N-ai avut niciodata incredere in noi, in relatia noastra, ca va merge, sa simt macar o data de la tine ca iti doresti sa fim fericiti impreuna...

Poate ar trebui sa regret, dar e singurul moment in care n-o fac. Mi-am pus toate armele in lupta asta pana am ramas fara armura si m-ai strapuns direct in inima, iar acum nu mai am nici cea mai mica putere sa ma apar.
Amandoi am stricat totul.  Eu prin caracterul meu, prin faptul ca nu te-am inteles intotdeauna, tu prin toata nesiguranta asta de-a lungul intregii relatii. 

Despre ce vorbim acum? Despre zile apuse? Despre orgolii si indiferenta care nu ne mai aduc aminte de ceea ce a fost cu adevarat frumos? 
De ce oamenii uita atat de repede amintirtile frumoase? De ce am ajuns sa renuntam atat de usor, la visele noastre, la teluri, la iubire?

Suntem doar oameni...nu zei...!



“Abia astept sa dormi la mine in brate, sa iti simt trupul cum se cuibareste langa al meu, sa primesc sarutul fierbinte de noapte buna si sa imi vad viitorul in ochii tai. Te iubesc.”......

duminică, 14 octombrie 2012

Am pierdut drumul

Nu vreau sa mai scriu...

pentru ca tot ce este scris aici are legatura cu tine
pentru ca titlul iti apartine
pentru ca in lumea mea, totul se termina cu bine, iar noi doi nu o sa cedam niciodata, nu o sa incetam niciodata sa mai luptam unul pentru celalalt
pentru ca visam la copii, la un viitor impreuna, la un pat pe care sa-l impartim in fiecare seara si la bucuria de a te vedea venind acasa si deschizandu-ti usa.
pentru ca in lumea me iti saream in brate si te sarutam fara sa ma gandesc daca ma consideri sufocanta sau nebuna si iti zambeam si ma priveai cu caldura si iubire...
pentru ca indiferent daca astazi ma mint, nu vreau sa iau parte la acest sfarsit, nu pace parte din viata mea, din planuri, din vise

Prefer sa plec pur si simplu, sa dispar, sa te intrebi ce s-a intamplat.. Sa imi creez o alta viata pe langa viata cu tine. Sa constientizez ca vei fi mereu acolo dar niciodata asa cum mi-am dorit cu adevarat, asa cum nici eu nu am fost niciodata asa cum ti-ai dorit tu cu adevarat.

Nu vreau sa scriu in momentele astea in care plang impacata cu gandul, plang linistita si plina de dor, explodand de iubire.
Nu vreau sa mai scriu in momentele astea cand iubirea se transforma in ura si te urasc din ce in ce mai mult pentru ca n-ai luptat si nu vei lupta, pentru ca nu tu esti de vina, e vorba de viata e vorba de timp... nu vreau sa te urasc cand tot ce simt pentru tine e iubire.

Daca vreodata vei gasi aceste randuri, te rog, nu ma lasa sa plec, ia-ma de mana si spune-mi ca ma iubesti, iar atunci iti promit ca n-am sa mai plec niciodata, oricat de greu ar fi.

Am trecut prin furtuni si cutremure si ne impiedicam de o adiere a vantului...

Inca mai cred ca noi doi, oricat de multe ne-ar incerca, vom fi impreuna.. Iti mulumesc ca mi-ai aratat ca am o viata care nu e legata de nimeni si nimic, doar de mine...in momentele in care eu credeam ca tu esti universul meu... Suntem oameni, toti face greseli, important este sa invatatm din ele...


Nu uita niciodata in clipele grele..cat de mult am putut sa ne iubim in zilele cu soare. Eu inca sunt langa tine, doar trebuie sa vrei sa ma vezi, pana atunci, poarta-ti singur de grija, te voi purta in gand in fiecare zi.

Nu eu am renuntat...

Din ce in ce mai aproape de..... sfarsit. Cu cat mai trece o zi cu atat nisipul din clepsidra ramane din ce in ce mai putin...
Cat de ciudat. Astazi in pat tinandu-te in brate, te priveam,cu niste ochi mari care stiau ca vei pleca in curand.
Astazi mi-au cazut  cateva lacrimi care ti-au udat si tie obrazul dar pe care le-am sters repede ca sa nu le vezi.
Stim amadoi ca nu va mai merge mult timp, simtim ca orice ora, orice minut e numarat pentru noi..

Te-am parasit in clipa in care am incetat sa mai lupt pentru tine, pentru noi. Tu...tu m-ai parasit de mult... Chiar din clipa in care nu ai vrut sa te asezi 2 minute langa mine si sa ma intelegi, exact asa cum sunt,cum gandesc.

Nu eu am renuntat la noi...

"Maria si Marea -Radu Tudoran"

miercuri, 10 octombrie 2012

Am iertat

M-am hotarat sa te iert. Pentru tot ce ai facut, pentru tot ce vei face, pentru cat mai ranit sau ma vei rani de acum inainte. Pentru toate momentele in care ma vei lasa singura si ma vei excludde din viata ta.
Te iert pentru binele meu, pentru linistea mea. Pentru ca de ceva timp ti-am pus o eticheta, iar cand te privesc vad la tine tot ce e rau, doar ce e rau si realizez ca nu e corect. Ca imi pun o mie de intrebari, de ce asa si nu invers si ma macin si caut raspunsuri care uneori nu vin niciodata.
Te-am iertat si te voi ierta. Poti sa faci ce vrei. Linistea mea e mai importanta decat gandul de a sta suparata pe tine cand viata este atat de scurta.
Te urasc pe zi ce trece mai mult. Nu-mi mai gasesc locul langa tine, pentru ca mereu cand te vad nu mai pot zambi. Imi amintesc doar ce s-a gresit, ce ne-a indepartat ce nu ne va mai apropia niciodata, car te-am iertat.

Acum imi pot incepe viata linistita. Pentru ca daca nu te-as fi iertat, m-as fi gandit doar la tine. Acum m-am resemnat si totul mi-e indiferent. Te las sa alegi ce vrei sa faci cu viata ta, eu am ales ce vreau sa fac cu a mea.

Aici, acum, incetez sa mai scriu pentru o buna perioada de timp. 

Imi para rau ca nu am reusit sa te inteleg in gandurile tale bune. Cu siguranta mai tarziu ne vom multumi reciproc!

luni, 8 octombrie 2012

Ratacim

Ne ratacim pe zi ce trece. Uneori din dorinta, alteori fara sa ne dam seama. Uneori ne reintalnim, dar de cele mai multe ori ramanem pirduti..
E dureros sa nu mai crezi in nimic. E dureros sa nu mai ai nici macar o speranta. Sa nu mai vezi nici macar un semn.
Ciudat sa stii ca in linia aceasta se va termina, dar totusi sa continui pana la ultimul zambet. Sa sustragi si ultimul sarut, ultima imbratisare, ultimul cuvant, ultimul sentiment..

 Poate m-am plictisit, poate am obosit sa tot astept stabilitate si afectiune din partea ta. Am obosit sa mai lupt pentru tine, am obosit sa vad atata agitatie in jurul tau, cand tot ce vreau e doar eu , tu si multa liniste.

Desi sunt constienta de toate aceste lucruri, scriu pentru ca ma doare. Asta a fost intotdeauna principalul motiv de a ma descarca, de a nu-ti spune nimic, de a fi doar eu cu mine.
Si oricat m-as minti, stiu ca te iubesc, mai mult ca oricand, dar totul in jur ma face sa tac, sa nu mai arat, sa nu mai cer.


duminică, 7 octombrie 2012

Atunci cand

Creierul meu functioneaza normal.
Imi arati ca ma iubesti, iti arat si eu. Nu-mi arati, nu-ti mai arat nici eu.
Iar cel mai ciudat este atunci cand chiar simti ca cel de langa tine nu te iubeste. Iti pui asa un fel de protectie care iti repeta mereu aceleasi cuvinte: "Nu te iubeste!" Si merge cateva zile, cateva ore, pana inima cedeaza.

Acea imbratisare si acel sarut. Mi-ar placea sa fie la fel de sincere tot timpul, nu doar atunci cand simti ca ma pierzi.

Family

Cel mai frumos si placut sentiment este acela ca atunci cand toata lumea te treadeaza, de la iubit la prieteni, iti dai seama ca ai o familie minunata! Care este si va fi intotdeauna langa tine.

Astazi am realizat ca e important sa spui oamenilor ca ii iubesti inainte ca acestia sa plece din viata ta!

Astazi sunt fericita si realizez cum schimbarile astea bruste si dureroase m-au facut sa inteleg lucruri pe care as fi regretat daca le-as fi inteles mai tarziu sau niciodata!

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Noaptea

Noaptea e cel mai greu.
In prima zi te incearca mii de ganduri si sentimente.... De la un gol imens de dimineata, la zambet, durere si dor. Dar inca rezistam. Eu mai greu, la tine cu siguranta e mai usor.
In drum spre serviciu mi-ai aparut de mai multe ori in gand, in toate locurile in care am fost amandoi, parca te vedeam oriunde. 
Cand ti-e dor sa nu inchizi ochii, iti va fi si mai dor.
Am avut cateva incercari de a-ti scrie un mesaj, dar renuntam trista. Am promis. Am promis ca stam singuri si ne gandim la ce ne dorim cu adevarat.
Dar ma gandesc cu tristete ca pentru tine e doar o perioada de relaxare, pentru a putea face ceea ce-ti doresti si sa te bucuri de singuratate, in nici un caz de a te gandi unde s-a gresit  si ce se mai poate repara.. Nu-i asa ca-i trist, ca pana si pauza asta o vedem diferit si o folosim fiecare in alte scopuri?

Stiu ca o sa adorm greu, a inceput sa ma doara putin mai mult cu fiecare ora, dar ce rost are?

As vrea doar sa fii constient de faptul ca daca ne vom intoarce unul spre celalalt n-as vrea sa o luam de unde am ramas. Mi-as dori ca dupa acest timp sa analizam unde am gresit si sa scoatem din viata noastra lucrurile care ne ranesc, vreau asta pentru noi, pentru binele nostru, oricare ar fi el.

Nu uita niciodata amintirile frumoase! 
Daca tot ce este urat am exclude si am inceta sa facem lucruri care ne deranjeaza, cu siguranta ce a fost si este frumos va guverna mereu, dar pentru asta ne trebuie vointa si iubire...

Inca nu esti aici. Oare se va schimba ceva cand vei veni?



P.S.: N-as vrea sa intelegi niciodata ca nu apreciez tot ce faci si ai facut pentru mine. N-as vrea sa intelegi ca nu imi amintesc grija, admiratia, iubirea si fericirea pe care mi-o oferi uneori. As vrea doar sa intelegi ca un gest gresit, o atitudine gresita, o viata dubla ca a ta imi pune mii de intrebari. Daca acele lucruri au fost facute sau nu din iubire, din obligatie sau jocul unui rol? Dar sunt sigura si consteinta ca toate aceste lucruri le vom afla pe parcurs.
 Pana atunci: Enjoy! Life is beautiful!

Am sa inteleg

Am sa inteleg  intr-o zi si ca nu te poti schimba si ca nu m-ai iubit niciodata. Am sa inteleg si am sa plec.
Am sa inteleg ca n-ai fost niciodata indragostit de mine asa cum am fost eu sau asa cum ai fost indragostit de ea.
Am sa inteleg ca ti-a fost frica sa ma iubesti din cauza greseliolor si ca in fiecare zi ti-era frica sa nu fac aceeasi greseala. Acest lucru il realizez si acum pentru ca simt la fel. Pentru ca uneori am imprsia si simt ca n-am sa pot uita niciodata, uneori ca n-am sa te iert niciodata. M-ai ranit prea mult, mult prea mult decat am crezut ca pot fi in stare sa suport.

Nu timpul vindeca totul, ci iubirea!
 Si cred ca asta ar fi singura cale de a ne salva: sa ne iubim cu adevarat si sa ne aratam asta in fiecare zi.
Dar deja e greu, deja sperantele ca intr-o zi ma vei cere si ca voi purta un inel pe deget s-au dus asa cum s-au dus si sperantele ca undeva in viata asta ceva va fi bine pentru noi.

Nu spun ca peste cateva zile nu vom fi din nou impreuna, orice e posibil, dar sunt constienta ca nu se va schimba nimic. Tu nu vei avea inceredere in mine oricat de mult ti-as arata ca insemni totul, iar eu m-as gandi tot timpul ca indiferent cat de fericit esti, din cand in cand te gandesti la ea, iar gandurile unui om nu ai cum sa i le interzici sau sa i le schimbi.

S-a dus de mult increderea, intai la tine, apoi la mine si nu mai este nici o cale pe care s-o luam si nu am incercat-o.
Uneori ma gandesc ca duci o viata dubla, una care e langa mine, iar cealalta unde o ai pe ea in gand tot timpul, iar cand cele doua se intersecteaza, ies aceste pauze, certuri, dezamagiri, indoieli.

Acum nu mai sunt sigura ca ma iubesti, acum nu mai sunt sigura ca pe mine ma vrei, acum nu te mai cred cand spui ca n-o sa mai faci, ca ai sa incetezi, ca nu te mai intereseaza, deja a trecut un an ....si n-ai reusit. Nici macar nu te condamn.

Ma condamn pe mine ca nu am plecat cand am vazut primul lucru ce dadea de banuit, ma condamn ca am acceptat lucruri care in mod normal nu se accepta si ma condamn ca am luptat atat. 
Eu, cea care renuntam la prima abatere, la primul semn si faceam tot posibilul sa fie toata lumea fericita si multumita, cum de in tot acest timp am luptat si nu am incercat sa va apropii si sa fiti impreuna asa cum iti doreai si inca iti doresti? De ce nu am plecat cand am vazut ca locul meu nu este acolo?

Dar cred ca nu este nimic pierdut pentru nici unul dintre noi, cred ca toate isi urmeaza cursul si isi va urma cursul...

N-am fost nici parasita, nici alungata, dar nici fericita in aceasta situatie. Acum am decis sa plec eu, pentru ca locul meu nu e langa tine, pentru ca noi doi gandim diferit cand vine vorba de iubire si de ceea ce reprezinta ea. Pentru ca desi semanam atat de mult ne deosebim in aceeasi masura.

Dragule..oricat as plange, oricat de mult m-ar durea ca nu mai esti langa mine sau ca esti cu ea, crede-ma ca n-am sa ma mai intorc niciodata din momentul in care noi doi o vom lua pe drumuri diferite. Iar daca la un moment dat stiai ca eu n-am sa plec niciodata de langa tine, afla ca acum nimic nu mai e sigur.

E greu. Cu fiecare ora care trece ma gandesc de ce nu am putut schimba nimic de la inceput si de ce amandoi in mod voit am luat-o pe drumuri diferite? Dar sunt sigura ca toate lucrurile se intampla cu un motiv. Eu am invatat cat sa-mi ajunga o viata, cat despre tine, tu stii daca ai ramas cu ceva din asta.

Si ce facem cu momentul acela unic in care aveai lacrimi in ochi si mi-as spus sa o luam de la capat? Eu te-am crezut, am dat totul la o parte, am uitat tot si am mers cu dreptul, crezand din nou orbeste ca si tu ai facut la fel, dar n-a fost asa. Acum ce as putea sa mai cred?

Un lucru e cert. Nu ai vrut! Nu ai vrut sa incetezi cu nimic si sa faci nimic pentru a ne fi bine pentru ca tu nu esti sigur de ceea ce vrei de la viata, daca ma vrei sau nu langa tine, daca alta e mai buna sau daca ai putea fi mai fericit.
Dar ma gandesc ca daca intr-adevar asta iti doreai ne desparteam, daca stiai ca poti fi mai fericit cu altcineva  renuntai, sau macar cat timp stateam impreuna erai corect si incercai sa avem o amintire frumoasa despre relatia asta. Vezi cate intrebari fara raspuns sunt?

Am avut mereu impresia ca ai alergat dupa o naluca, ca te-ai hranit cu o iluzie, un vis, un zambet si ca in tot acest timp eu, care eram langa tine, nu mai aveam nici o importanta. Am simtit de multe ori ca m-ai uitat, ca nu-ti pasa pentru ca erai ocupat cu alte ganduri, alte persoane. E trist cand vezi ca oamenii nu apreciaza ce au langa ei, acea persoana care e si la bine si la rau, cu care imparti acelasi pat, aceleasi amintiri, aceleasi vise uneori. Dar nici aici nu te condamn. Cum am mai spus, dragostea e oarba. Iar uneori cand te trezesti la realitate e prea tarziu, asa cum mi-ai spus si tu ca mi-am dorit prea tarziu sa fim impreuna si sa te iubesc cu adevarat. Prea tarziu...atunci cand nu-ti doresti!

M-am resemnat ca m-am trezit prea tarziu, mai bine asa decat niciodata. Am crezut ca dupa experienta asta o sa fiu la pamant, o sa fiu neincrezatoare in mine, o sa plang mult, dar n-a fost asa. Acum stiu cu adevarat ce-mi doresc, acum stiu ce pot sa accept si ce nu, ce trebuie sa accept si ce nu, sa am incredere in mine pentru ca merit sa fiu fericita...si sunt unica!

Nu spun ca nu ma doare si ca nu-mi este dor de tine. Ai fost si vei fi cel mai rumos lucru care mi s-a intamplat in viata! Ai fost persoana cu care mi-am dorit sa am un viitor, ai fost persoana cu care mi-as fi dorit sa am un copil, persoana care m-a invatat ce inseamna iubire, compromis, care mi-a aratat ca "viata bate filmul" si in sensul bun, dar in ciuda faptului ca mi-ai aratat prea putin, n-am sa le uit. Ai fost persoana cu care am calatorit cel mai mult timp, langa care am ras cel mai mult, langa care am simtit ca traiesc. Care m-a invatat ce inseamna viata in doi. 
Dar in aceeasi masura ai fost si persoana langa care am varsat cele mai multe lacrimi, persoana care m-a ranit cel mai  mult si care mi-a aratat in egala masura ce inseamna si iubirea si superinta, iar atunci mi-am dat seama ca una fara alta nu pot exista pentru ca nu ai sti sa le deosebesti si apreciezi. Cel care m-a umilit, nu mi-a oferit respect, m-a evitat, nu mi-a acordat atentie si afectiune.

Din acest motiv spun ca traiesti o viata dubla, cum un om poate fi atat de extremist? Poate acum spun ca mi-as fi dorit mai putine sentimente frumoase decat sa am atatea sentimente care au durut. Asta spun acum, poate peste cativa ani ma voi razgandi.

Daca te vei intoarce? Nu vreau sa ma gandesc la asta. Simt ca a inceput sa-mi placa sa sufar. Sau poate e doar sentimentul de indiferenta, nu le mai deosebesc...

Can't Change

Cat de ciudat este sa nu apreciezi persoana de langa tine atunci cand o ai, ci doar atunci cand ai pierdut-o. Sa nu vezi nici un lucru care il face pentru tine, sa nu ti se para nimic bun, sa nu-i spui nici macar un cuvant de lauda sau de apreciere. Sa o lasi sa auda mereu aprecieri pentru altii, sa o lasi sa vada ajutorul pe care il acorzi altora, iar pe ea o inveti sa se descurce singura.

 Stii, candva o sa-ti multumesc!

Astazi


M-am trezit cu o durere adanca, un gol, o lipsa..
M-am trezit si mi-e dor si mi-a venit in cap ce ar insemna sa nu mai fim niciodata noi...o sa-mi fie cu adevarat dor.

Dar stiu ca odata ce am fi din nou aproape, problemele ar reaparea si nu vreau.
Nu de asta am luat aceasta pauza, eu impotriva oricarei despartiri fie ea si de 4 zile. Daca tot trebuie sa-mi fie dor, sa-mi fie dor pentru ceva mai bun, pentru o minte limpede si pentru niste decizii corecte.


Azi e greu. Maine va fi la fel?

vineri, 5 octombrie 2012

Cu cartile pe fata


Da! A fost frumos!
In toate momentele alea cand jucam poker impreuna, cand citeam carti unul pe un colt al patului celalalt in celalalt colt, cand ne uitam la filme, seriale si mancam cate 3 pungi de popcorn, cand am fost la echiatie pentru prima data, cand ne-am dat cu placa pentru prima data, cand ne plimbam de nebuni cu motorul peste tot, cand m-ai dus la castel si m-ai facut regina pentru o noapte, cand fumam si radeam cu gura pana la urechi, cand dormeam de vineri pana duminica imbratisati, cand ma apari de frig in balcon, cand mergeam singuri in club sau cand m-ai dus pentru prima data la narghilea, diminetile de iarna in care imi aduceai mc puisori ca mic dejun si te bagai langa mine in pat si ma luai in brate sa te incalzesti...si inca cateva momente memorabile...

Se pare ca le-am uitat destul de repede atunci cand a intervenit monotonia sau alta femeie sau poate alt barbat.
Ironia sortii ca nu am stiut nici unul din noi sa ne aprecieze atunci cand a trebuit. Nu te condamn. Suntem oameni, iar acum e ultimul lucru pe care l-as face sa-ti reprosez ceva. Ne-am purtat strict omeneste, n-am fost mai buni sau mai speciali.pentru ca nici unul dintre noi n-a stiut sa faca la timp sau sa nu faca anumite lucruri.

Eu am inceput cu stangul.
Eu m-am indargostit atunci cand intre noi nu era decat sex si vorbisem asta, eu m-am indragostit cand la inceput plangeam pe umarul tau dupa fostul..si ce mai plangeam...
Dar m-am indragostit intr-o perioada in care tu devenisei incantat de ea, de una dintre cele mai bune prietene, colega de facultate, cu care am impartit aceeasi mancare, pat si haine uneori.

Iar apoi firul s-a taiat.
In fiecare zi auzeam de la tine numele ei, in fiecare zi auzeam glume de la tine referitor la ea, care mai tarziu s-au dovedit a fi adevar, dar caracterul tau glumet m-a facut sa le vad ca pe glume nevinovate la acel moment.

Si ai inceput sa o suni, sa o cauti, sa gasesti motiv sa-i dai mesaje cand eram la cursuri cu ea. Ai inceput sa vorbesti cu toti prietenii mei doar pentru a fi mai aproape de ea, ai inceput sa organizezi iesiri sunandu-i pe toti si programand, iar eu fiind anuntata ultima, fara ca macar sa fiu intrebata daca imi doresc sa mergem, sau sa stam acasa impreuna, sau, in cazul in care nu vroiam sa merg tu plecai oricum.

Vezi tu, au trecut cam patru luni gandindu-ma in fiecare zi ca tu te gandesti la ea, ca o doresti, ca o placi. Au trecut tot atatea luni in care am vazut priviri intre voi, convorbiri si ca ai fi facut aproape orice numai sa o vezi cateva minute. Asta inseamna un barbat indragostit!

Si cu toate astea am stat langa tine, am sperat sa-ti treaca luna de luna, zi dupa zi, dar n-a trecut. Ma intreb cum poate o femeie sa reziste totusi atat de mult timp vazand toate aceste lucruri si totusi sa te iubeasca si sa spere ca va fi bine.

Pana intr-o zi cand n-am mai sperat, o zi cand obosisem si in care mi-a fost de ajuns un singur telefon.
Si-a mi-a placut sa vad macar pentru cateva momente un barbat care ma doreste cu adevarat, un barbat care ma face sa zambesc, sa uit ca tu te gandesti la ea.
Atunci n-am vrut sa afli, am vrut sa-mi incarc bateriile pentru a o putea lua de la capat si sa suport tot ceea ce se intampla si ma omora pe zi ce trece.
Stiu ca o sa ti se pare o nimica toata, stiu ca o sa ti se para banal si ca o femeie nu are cum sa te insele din atata lucru, dar cerede-ma ca astea dor intr-o zi mai mult decat daca te-ai culca cu una pentru o singura zi, dar gandeste-te cat de mul dor timp de patru luni...sau un an...

Pe mine m-a durut, asa cum nu m-a durut in toata viata un lucru. Pentru ca era prima data cand mi se intampla, pentru ca din start pierdeam doi oameni, pentru ca nu stiam cum sa reactionez, pentru ca nu stiam sa renunt sa o iau pe alt drum,.pentru ca in acea perioada nu eram "atat de tare ca altii" si am ramas asa cu toate golurile si durerile pe care le aveam.

Dar vezi tu, timpul a trecut, m-am intarit, iar pe parcurs am vazut, am inteles lucruri pe care nu le-am vazut atunci cand eram indragostita. Am trait si vechea vorba batraneasca "dragostea e oarba".

Iar de atunci totul a mers din ce in ce mai prost. Certuri, lacrimi, tu te-ai indragostit cu adevarat de ea, intalniri cu grupul care pentru tine devenisera intalniri cu persoana de care erai indragostit. Ai inceput sa ma eviti din ce in ce mai mult chiar daca stateam zilnic impreuna,  m-ai facut sa ma simt in plus, sa ma simt singura, sa ma simt atat de rau cum nu m-am simtit niciodata pana atunci.

M-ai facut sa regret si am regretat si am plans si ti-am cerut sa incetezi si sa te schimbi si ti-am demonstrat ca m-am schimbat, dar in acel timp nimic nu era de ajuns pentru tine, cum de altfel nu e nici acum.

Stii ce am inteles si accept abia acum? Faptul ca atunci cand nu iubesti cu adevarat o persoana obosesti in prezenta ei si nu-ti doresti s-o vezi tot timpul, sa fii cu ea peste tot, iar asta s-a simtit in urmatoarele patru luni, cand fara nici o explicatie ai plecat si nu ne-am vazut 4 zile, cand mi-ai spus ca sunt stresanta, sunt un scai, ca vrei sa fii singur.

Atunci mi-am dat seama ca tu iti doresti sa fii singur, sa nu fii intrebat ce faci si unde pleci, ca nu esti obisnuit sa dai explicatii ca nu iubesti atat de mult incat sa-ti pese de cea de langa tine si am plecat si eu. Pentru a doua oara in relatia asta.

Stiu ca o sa-mi reprosezi toata viata chiar daca vom avea copii cu oameni diferiti, dar pentru a doua oara m-am simtit bine, am ras, m-am simtit admirata si cea mai importanta persoana de langa omul ala, pentru ca mi-a aratat asta, iar atunci sincer as fi placat. Aveam de gand sa las totul in urma si nu pentru el ci pentru ca atunci descoperisem ca exista oameni care isi exprima sentimentele si altfel, intr-un mod placut, doar prin simplul fapt ca e langa tine.

Atunci mi-am dorit o viata linisita pentru ca mi-am dat seama ca obosisem, ca luptam de una singura pentru o relatie pe care tu n-o vroiai, ca vroiam sa fiu departe de toata lumea, de toate lucrurile care imi aminteau de suferinta si as fi plecat mult mai usor, fiind constienta tot timpul ca sunt singura care vrea relatia asta, iar daca eu plec, tu n-ai sa vii niciodata, lucru pe care si acum il gandesc.

Dar n-a fost asa. Te-ai intors, m-ai intors, mi-ai zis ca iti doresti sa o luam de la capat. Te-ai purtat frumos, mi-ai aratat ca-ti pasa iar faptul ca te iubeam m-a facut sa te cred. Si a fost frumos si nu mi-ai mai dat motive si te-am simtit langa mine chiar daca nu total, dar m-am bucurat in fiecare zi de ceea ce-mi ofereai, grija, afectiune, iubire.

Pana intr-o zi...de ziua ta, cand atunci am vazut cu adevart realitatea...si a durut atat de tare incat am inceput sa tremur, incat am plecat prin ploaie plangand, in care ma intrebam cu ce am gresit atat de mult incat sa mi se intample atatea, dar acum le-am luat ca pe experienta de viata. Vorba cuiva "Mai bine nu aveam experienta decat sa am o asa experienta".

A fost acel moment in care trezindu-ma langa tine fericita si sarutandu-te si soptind un "la multi anu iubitule", m-am ridicat din pat sa-mi trimit raportul pentru serviciu, cand am dat din intamplare peste mail-ul tau care era logat. Un mail, cu un alt nume, in care mi-au aparut conversatii cu ea. Timp de 6 luni...

O imagine care exprima ca atunci cand o vezi simti fluturi in stomac...iar cand i-ai trimis-o nici macar nu te inselasem...asta ca sa iti dai seama de comportamentul tau si cat a durut.
O fotografie de la trecerea dintre ani, taiata doar cu capul ei spunandu-i ca aceea este o fotografie draga tie. Si imi amintesc ca intr-o zi, am venit fericita la tine, totul era bine intre noi si vad pe descktop aceasta fotografie. M-am suparat, sincer mai mult atunci eram din nou dezamagita ca, ajungand in casa iubitului meu, vad o poza editata cu ea. Motivu acelei fotografii a fost ca "incercai sa vezi daca se salveaza in acelasi loc cand tai o fotografie si nu ai vrut sa strici fotografiile mele" Nu te-am crezut, dar macar am trecut peste.
O melodie pe care tu o ascultai incontinuu, pe care ai postat-o de cateva ori pe profilul tau, pe care ti-ai pus-o pe cd sa o asculti in masina, pe care o ascultam si eu gandindu-ma ca o asculti pentru noi, cand de fapt era pentru ea.
Texte, imagini, citate, horoscopul zodiei ei. 

Mi-as dori macar sa te gandesti o secunda la cum m-am simtit in acea zi. Iar toate astea s-au intamplat intr-o luna in care eu te-am simtit trup si suflet langa mine. In acea zi mi-am dat seama ca totul a fost o minciuna, ca de fapt toate momentele de vis ale noastre din acea luna au fost nule, parca n-au existat, pentru ca tu o avea in gand pe ea.

Momente in care eu credeam ca ti-a trecut, momente in care nu ti-am mai dat de banuit si nu ti-am mai gresit. Mi-am dat seama ca nu ti-a trecut, intru-cat pana la urma ai cedat si i-ai scris ca ti-e dor de ea, de zambetul ei si ca iti doresti sa va plimbati cu motorul.

A fost geniala acea zi, dar si mai geniale au fost zilele care au urmat, cand abia atunci am realizat tot ce se intampla, ca nu te-am crezut cand mi-ai spus ca te-ai indragostit de ea, ca nu am crezut ca iti pasa atat de mult cand vorbeai despre ea aproape in fiecare zi, cand ieseai dupa ea afara, cand comentai orice spunea si faceai orice numai sa-ti vorbeasca si poate acum intelegi de ce am inceput sa plang cand ai pus acea melodie in masina.

M-am urat pe mine, ca am asteptat atat de mult timp sa-ti treaca, ca am crezut ca te vei schimba sau ca te-ai schimbat, am crezut ca va fi bine si la un moment dat ma vei iubi si-mi vei acorda atentia si respectul de care aveam atat nevoie.

Dar uite ca timpul a trecut. Acum trei seri ai vazut-o din nou si s-a aprins ceva in tine. Te urmaeam cum o priveai, am observat ca te jucai cu piciorul cu papucul ei, doar pentru a face ceva sa va bagati in seama, sa va vorbiti, lucruri care te-au facut in aceeasi  seara  sa intri pe acel mail sa-i trimi ceva sau asa cum mi-ai si spus "sa astepti sa raspunda". Te-am intrebat daca astepti sa se desparta de iubitul ei si mi-as spus ca nu, dar ai ezitat cu un "nu" la intrebarea daca iti doresti sa fii cu ea.

Astazi ai vrut sa luam o pauza si pentru prima data am fost de acord. Iarta-ma ca nu-mi mai pasa, stiu ca tie nu-ti mai pasa de mult, mi-as spus-o, eu macar te-am iubit, asa cum am putut, in felul meu.

Oamenii se simt mult mai bine atunci cand le dai de inteles ca ii intelegi....
(te inteleg perfect, ce simti, ce ai simtit, ca ti-e greu sa ai incredere asa cum mi-e si mie acum si tocami de aceea mi-am dorit si eu sa luam o pauza, pentru a vedea daca putem lasa trecutul in urma cand privim spre viitor, iar aici chiar e vorba de amandoi)

Oare tu stii toate astea?

Pentru prima data

E prima data cand tu ceri o pauza si eu accept, fara sa pun intrebari, fara sa te sun insistent sau sa-ti dau mesaje.
 De fapt mint, ti-am dat un mesaj: "Sa ai grija de tine!".

Si eu m-as mira. Inca ma mir de atitudinea mea de a spune un simplu "Ok". Si e ciudat ca in acest moment nu mi-as mai dori sa te intorci. Am asteptat atat de mult sa iei decizia asta intr-o perioada in care  nu-mi mai pasa, de fapt cat de mult mi-am dorit si am asteptat sa nu-mi mai pese..trist nu?

Te iubesc si acum, te-am iubit si atunci cum n-am iubit pe nimeni, iar partea cea mai frumoasa este ca desi  iubesti, sa renunti pe motiv  ca stii ca nu va putea fi niciodata asa cum ti-ai inchipuit..sau nici macar pe jumatate.

Nu se moare din iubire! Si de atatea ori am mers mai departe mult timp de cand am spus ca nu mai pot, dar parca azi chiar nu mai pot, parca in fata mea e un gard electrificat pe care nu mai sunt in stare sa-l trec din iubire.

Am invatat intr-un an si jumatate ca "Viata bate filmul", dar aici ma refer la tradari, dezamagiri si cea mai mare durere pe care o poti simti din iubire in mod constant. In mod cert am realizat ce a insemnat aceasta relatie pentru mine: Maturitate.