vineri, 16 noiembrie 2012

Punct si de la capat

E atat de greu de acceptat amprenta pe care a pus-o asupra ta o relatie pe care ti-ai dorit-o si n-a mers. 
E ciudat sa iti vezi greselile din trecut si sa iti dai seama ca acum sau niciodata trebuie sa faci o schimbare, pentru ca timpul nu mai are rabdare, oamenii nu mai au rabdare..
E ciudat sa-i asculti pe cei din jurul tau si sa afli atatea lucruri noi care tie poate nici macar ca ti-au trecut vreodata prin minte, pentru ca nu le gaseai locul, dar acum ti se par atat de clare.
Si incerci sa iesi din obisnuinta de a face lucruri minore si inutile si incepi sa realizezi ca ai o varsta, o varsta care necesita o altfel de conversatie, o altfel de intelegere.
Si vorbesti in contradictoriu cu oameni pe care nu-i cunosti, doar pentru ca punctele de vedere sunt diferite si cu cat timpul trece, parerile se accepta mai greu.
E un semnal de alarma pentru mine, e un mare semn de intrebare, sunt multe lucruri de pus pe hartie cu semnul exclamarii si subliniate de care trebuie sa tin cont.
Oamenii care nu se streseaza sunt acei oameni care se inteleg.

Si aseara ai venit din nou, tarziu ce-i drept, dar te asteptam. Ma simteam linistita sa te simt in pat langa mine, sa te simt cum respiri. Ti-e dor? Si mie.
Si acum, cand toate lucrurile s-au linistit si toate conturile s-au inchis e timpul sa ma linistesc si eu. Sa nu mai fac aceleasi greseli de orice natura ar fi, sa invat din vorbe si nu neaparat din experienta, sa invat de la oamenii care se agita in jurul meu pentru ca, cu siguranta au un motiv pentru care o fac.
Sa nu ma mai dau cu capul de 2 ori de acelasi prag sau de unul similar. Nu avem timp sa gresim de atatea ori, timpul nu ne asteapta.
A trecut un an si jumatate. Ce am invatat, ce mi-a placut, ce voi mai face, ce nu voi mai face?
Trebuie sa invat ce inseamna mandrie si orgoliu, trebuie sa invat sa fiu sincera indiferent ca celalalt e de aceeasi parere sau nu. Trebuie sa invat sa-mi impun limite de mandire feminina, pentru  ca unele lucruri, oricat as crede sau mi-as dori sa merite, nu vor merita niciodata. Si atunci trebuie sa stiu unde sa pun punct si unde sa o iau de la capat, in alt loc.

Nu mai e greu, e doar greu sa invat acum niste lucruri despre care aveam o alta parere si s-a dovedit a fi gresita. Restul...doar viata! Mintea ocupata te scapa de astfel de stari, momente, sentimente.

luni, 12 noiembrie 2012

Si restul e numai Chopin si tacere

 Se-aud ciudatenii si fiare in noapte
Si ninge himere si ninge cu soapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie
De tine - aceea ce n-a fost sa fie
Iar daca ai fi dintr-o data cu mine
Mi-ar fi totul altfel si nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt in case
Si cerul a fum si-a pacate miroase

 



miercuri, 7 noiembrie 2012

Tacere

Monday, July 30, 2012, 12:28:17 PM


Mi-e greu, mi-e atat de greu sa vin sa te vad.. pasii ma tin pe loc, simt ca doar eu am tras de relatia asta, iar daca va fi sa spun stop, n-ai sa ma aduci niciodata inapoi, nu pentru ca nu ai putea ci pentru ca nu ai vrea… nici macar 2000 de zile nu au trecut, asta mi-am amintit in timp ce ma gandeam trista la ce voi face.   
Mi-e atat de frica de mine, pentru ca stiu ca daca ma indepartez o data, nu ma voi mai intoarce, nici eu nu sunt asa cum ma stiai, iubirea te  schimba..

luni, 5 noiembrie 2012

Coffee

Dupa o dimineata in care ai plecat, in care ne-am atins usor buzele si ti-am recunoscut ca ma bucur ca ai venit, te-am privit cu cobori scarile si am inchis usa.
M-am indreptat spre bucatarie sa-mi fac o cafea. Atat de linistita, privind soarele si gandindu-ma ca astazi este este a doua ora de condus moto. Zambesc!
Am cautat in adancul meu sa descopar de unde vine linistea... Linistea vine din cauza faptului ca ma simt impacata cu mine, calma... Atunci cand esti calm iti poti controla cel mai bine corpul si simturile. 
Ma simt din nou stapana pe mine iar daca lucrurile nu au mers bine pana acum, cu siguranta de acum vor merge pe un drum mult mai bun. Sunt sigura de asta!
Enjoy your coffee!

joi, 1 noiembrie 2012

Regasire

Am asteptat acest moment de regasire din clipa in care ne-am cunoscut.
Simteam, stiam, ca undeva, candva va fi bine... Stiam ca totul depinde de noi!

N-ai sa intelegi



Ploua…. Am mers prin ploaie grabita si enervata ca nu am o umbrela la mine. La un moment dat m-am oprit, m-am uitat spre cer si am simtit picaturile care imi atingeau buzele si am vambit. Am incetinit pasul si am inceput sa simt ploaia… Era atat de placuta. Ce seara..
Mi-am revenit…vad aceleasi lumini pe care le vedeam candva, simt la fel ploaia care cade, soarele care rasare, iarba, lumea, aerul de dimineata.
A fost un timp in care simturile mi s-au atrofiat din diverse motive, dar acum sunt atat de fericita…
Ma enervez doar ca nu mai am loc in viata ta, ca esti atat de bine incat ai reinceput vechile convrsatii cu personae care ma deranjau. Dar nu e decat un moment in care imi dau seama ca nimic nu mai conteaza, ca nu mai pot sa-ti spun nimic din ceea ce-mi doream sa-ti spun si ca, de fapt, toate lucrurile sunt la fel. 
Dorul e cel mai sincer in unele momente si ne face sa vedem lucrurile mai frumos, dar trece atunci cand apare cel mai mic lucru care te-a deranjat…
Imi doream sa stau cu tine in seara asta, sa vorbim, sa te privesc cu drag…Mi-a trecut si imi pare rau ca sunt lucruri care ma fac sa-mi treaca atat de repede. Nu mai am rabdare, nu mai fac compromisuri, n-a fost bine cand le-am facut.
N-ai sa intelegi niciodata…