marți, 12 februarie 2013

Impacate-te cu trecutul

Aseara am avut parte de un moment greu. O conversatie dura, plina de rutate, orgolii care in esuata mea incercare de a scoate ceva bun din ea m-am ales cu o durere de cap imensa...si cam atat.
Oare noi doi nu ne-am inteles niciodata? Oare atat de mult ne-am tolerat incat acum nu putem schimba doua cuvinte?
Parerea ta despre mine? Ai dreptate, ar trebui sa nu ma deranjeze la fel ca pe tine. Stiu mai bine decat tine cine sunt si n-o sa las o parere formata in 2 ani intr-o mare lipsa de respect sa inlocuiasca ceea ce eu stiu ca sunt ca persoana. Este ilogic.
Ma intreb uneori de ce ma chinui atat sa port o conversatie cand ar trebui sa plec si sa uit totul.
Mi-e greu sa accept unele chestii? Da, pentru ca nu le inteleg, iar lcrurile pe care nu pot sa le inteleg, nu pot sa le accept pt ca par fara sens, iar la mine explicatiile isi au cel mai bun rol.
De ce eu, de ce ea, de ce asa?
Mai bine nu. Ma impac cu trecutul, doar asa voi putea trece mai departe.
Orgolios, mandru...prea orgolios, prea mandru pentru mine. Sunt altfel, n-am nevoie de asta. Am nevoie de oameni cu inima mare. 
N-are sens.