marți, 19 martie 2013

Ma regasesc


Acel moment in care stai pe o canapea linistita, cu un pahar de cuba libre, intr-un pub cu un vechi prieten pe care nu l-ai mai vazut de cinci ani si care incearca sa-ti explice dinste lucruri la care tu nu te-ai fi gandit niciodata.

Cum iti dai seama ca cea mai frumoasa perioada si cel mai perfect om nu a fost fostul, ci faptul ca varsta este aceea la care totul ti se pare cea mai frumoasa perioada. Partea asta de ultimi doi ani da, mi s-a parut intr-adevar cea mai frumoasa perioada din viata mea, dar a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea pana acum.
Stii vorba cu prima iubire nu se uita? Este pentru ca prima iubire tot timpul pleaca, asa e facut universul.

N-am auzit niciodata "prima iubire ramane!" Oare de ce?
Perioadele bune din viata vin odata cu varsta, sau dispar odata cu grijile, mai multe sau mai putine. Dispar odata cu copii  cu un sot sau o sotie care inloc sa-ti imfrumuseteze viata ti-o distruge, pentru ca asa e firea omului, unele momente din viata te face sa-ti amintesti doar ce frumos era atunci, pentru ca atunci aveai varsta, nu pentru ca a fost un el in viata ta, putea fi oricare el.

Ma gandesc acum la actualul....N-am incredere in el nici cat negru sub unghie si nu ma refer la fapul ca ar putea sa ma insele ( asta nici macar nu-mi mai pasa, din anterioara relatie am invatat ca nu exista exclusivitate sentimentala) ..si la faptul ca daca as apela vreodata la el cu siguranta nu va fi acolo, ca nu ar ridica nici macar degetul mic pentru mine sau sa se gandesca la ceea ce-mi doresc. E trist nu?
E trist ca l-am cunoscut acum, daca as putea spune asta, desi sunt sigura ca e cel mai bun moment in care as fi putut sa-l intalnesc si tot nu ajunge la ceea ce mi-as dori. Pentru ca suntem pe lungimi de unda diferite.

M-a invatat sa fiu individualista, eu, care daruiam totul . M-a invatat sa devin independenta, fara ca macar sa am in spate, macar pentru o mana de ajutor, un iubit atunci cand cazi. M-a invatat sa fiu rea, pretentioasa, sa-mi impun punctele de vedere fara sa ma intereseze daca celalalt isi doreste altceva sau il deranjeaza, sa merg pe principiul " asta ma deranjeaza si punct. Sunt dificila si asa voi fi mereu, daca nu ma suporti poti sa pleci". Se pare ca majoritatea sunt castigate cu aceasta abordare.

Toate bune si frumoase, insa cu un astfel de barbat nu ai putea face casa, nu ai putea sa ai o familie pentru ca te-ai simti tot timpul singura. Am o libertate cu care nu stiu ce sa fac, pe care mi-o sa cu un anumit scop, pentru a i-o oferi si eu lui.

Ma intreb cateodata... isi da seama ca ..nu merge si nu va merge nimic niciodata intre noi? Isi da seama ca l-am cunoscut in momentele in care aveam nevoie de cineva pentru a-mi drege ranile si s-a nimerit sa fie el? Nu cred, dar nu cred ca ii pasa de asta. E singura relatie in care nu simt ca iubesc, in care nu simt ca-mi pierd capul si in care nu ma simt vinovata ca am toate aceste sentimente, pentru ca el le simte la fel.

"Open Relationship!"  Cred ca asta ne caracterizeaza fara ca macar sa ne dam seama! Dar ce poate fi mai frumos decat linistea pe care o simt, decat faptul ca am 2 job-uri, facultate, care nu-mi permit sa mai am ganduri intreaga zi, care ma obliga sa las lucrurile asa cum sunt si sa traiesc doar si sa-mi construiesc drum spre ceea ce vreau sa obtin si ceea ce-mi doresc. Intr-un final, am invatat sa ma gandesc si la mine! Doar la mine!

Si raman cu muzica in urechi, cu volumul la maxim, cu un pahar de cuba libre si cu un zambet. Parca niciodata nu mi-a mers mai bine si n-am fost mai linistita...

Cei care nu ma cunosc cu adevarat ar spune ca distractia este pe primul loc in viata mea. Nu, incerc sa ajung in acel punct in care voi avea o viata decenta, singura sau cu cineva alaturi. Pentru asta am ajuns sa am doar o zi libera pe saptamana si sa incerc sa-mi invart programul incat sa am o ora libera si pentru sala, macar de doua ori pe saptamana! Stau linistita cu un pahar de cuba libre in mana gandindu-ma, cand am timp la cum pot actiona mai bine pentru rezultate mai bune. Oricum viata este si a fost intotdeauna o cursa...MOTO!

luni, 18 martie 2013

Luni...cu soare


Dimineata. Ma intind in patul mare si-mi amintesc sarutul de dimineata primit inainte sa pleci. Ma ridic si fac pasi lenesi spre bucatarie cautand cafeaua. In pantaloni scurti de blugi, un tricou de barbat si sosete negre pana la genunchi, parul ciufulit. Uitasem de mult cum e sa ma privesc in oglinda. azi m-am privit indelug si mi-am zambit!
Mi-a prins bine un weeknd in doi cu multe intrebari, raspunsuri, planuri, idei. Am inteles mai bine ce simti, ce se intampla cu noi. Si da, sunt fericita ca invat sa fiu independenta. La inceput mi-a fost greu sa suport individualismul tau, acum mi-e usor si a inceput sa-mi placa sa mi-l atribui.

Ganduri? Nu mai am. Incep incet, incet sa te uit, iar faptul ca nu vorbim, nu ne vedem imi usureaza situatia si mai mult. Nu mai vreau nimic. Astazi ma uitam la fotografii...nu mai vad cum ar fi daca ai fi aici. Peste toate trec atat de repede oare? Cand ai motive, da, treci peste orice....

Astazi sunt bine si zambesc!

vineri, 15 martie 2013

Destin in asteptare


M-am intrebat intotdeauna cum trebuie sa se simta o "fata buna". Stiti voi, genul acela de femeie voluntara care preia din poverile prietenilor si traieste doar alimentandu-se cu energia de a fi utila celorlalti. "Fata buna" e iubita de prieteni si cautat mai ales pentru a le fi de folos. Isi savureaza statutul de prea-marita intr-ale altruismului, dar este mai mereu apasata de teme, rugaminti si nevoi ale apropiatilor. Nici nu stiu daca invidiez aceasta eticheta...cred ca nu. Altfel m-as fi dresat cu staruinta sa capat, macar episodic, o stampila cu admiratie pe frunte.
Nu stiu de cand dateaza zicala, dar stiu ca e mai actual ca niciodata conceptul conform caruia fetele bune ajung in rai... fetele rele ajung unde vor ele. Si va intreb cu indrazneala de a sonda in adancuri: va doriti o (posibila) viata de apoi cu ape limpezi, pajisti de liniste si feti-frumosi incolonati sau va doriti o "aceasta viata" cu tihna existentiala si abundenta de izbanzi? Stiu toate detaliile cosmetice ale raspunsului, dar nu stiu pe nimeni care, in materie de propria viata, sa fi incetat a mangaia "vrabia din palme" in favoarea "ciorii de pe gard"...caci n-am primit nici poze, nici referinte de prin rai ca sa putem pluti in saracie catre portile lui imbelsugate.
Diferenta intre fetele bune si cele... altfel consta in gradul de toleranta. In felul de a astepta. In accesoriile cu care isi alina asteptarea.
Unele dintre noi am trait asteptarea primei iubiri. Altele am parcurs-o cu (doar ) aceleasi emotii si rani superficiale cu care am deprins mersul pe bicicleta.
Unele dintre noi am trait asteptarea primei confesiuni. Altele am evitat-o de-a lungul intregii existente si nu ne-am developat niciodata trairile triste.
Unele dintre noi am trait asteptarea unei diplome care sa ne legitimeze statutul de intelectual. Altele am cules  cartoane multe cu botez de diploma si le ratacim prin sertare cu dispret.
Unele dintre noi am trait asteptarea intoarcerii iubitului. Altele ne-am bucurat siguratatea cu inlocuitori.
Unele dintre noi am trait asteptarea unei cereri in casatorie. Altele am facut salom printre ele amanand pana la...cea mai potrivita.
Unele dintre noi am trait asteptarea febrila a bucuriei de mama. Altele am impins ireversibilul catre ..."alta data".
Unele dintre noi am trait asteptarea marii iubiri, aceea mistuitoare si vie. Altele am cioplit indelung la instinctul de conservare si am evitat pustiirea iubirii adanci.
Unele dintre noi am trait asteptarea de a ne darui sufletul, mintea si trupul. Altele am inclinat cu egoism perpetuu balanta si am oferit mereu mai putin decat am primit.
Unele am trait asteptarea bunastarii de la un salariul la altul. Altele ne-am orpit din numarat banii si traim nenumaratele lor beneficii.
Unele am trait asteptarea ca cel de langa noi sa devina important. altele am asudat cu indarjire pentru propria recunoastere.
Unele dintre noi am trait asteptarea la tandretile de la inceput. Altele am parcurs trasee de-a lungul carora nostalgia a devenit desueta.
Unele dintre noi am trait asteptarea unui (mai) bine profesional. Altele am deprins arta echilibrului intre munca  si rezultatele ei.
Unele dintre noi traim asteptarea vacantei, ca unic moment de relaxare. Altele evadam cate un pic in fiecare zi si ne oferim noua insine bucuria propriei companii.
Unele dintre noi traim asteptarea de-a ne vedea copilul crescut, matur realizat. Altele ne aplecam asupra propriilor naivitati, ca semn ca inca mai copilarim.
Unele dintre noi traim asteptarea ca partenerul noastru sa ne complimenteze stralucirea parului, rezultatele dietei sau tinuta. Altele ne extragem increderea  de sine doar dintr-o oglinda si pasim apasat catre...urmatoarea.
Unele dintre noi traim asteptarea ca partenerul sa ne (re)asigure ca suntem singura lui iubire si sursa de tandrete. Altele am invatat realismul lipsei de exclusivitati sentimentale.
Unele dintre noi traim asteptarea lipsei de probleme. Altele ne extragem seva pentru urmatoarele din rezolvarea celor prezente.
Unele dintre noi traim asteptarea unei destinatii exotice si indepartate. Altele iubim doar oamenii si nu pretuim decorul.
Unele dintre noi traim asteptarea unei revederi. Altele savuram doar ceea ce au retinut ochii mintii.
Unele dintre noi traim asteptarea maturitatii, caci poate atunci vom gresi mai putin. Altele ne-am insusit convingerea ca certitudinile vin din experienta si experienta din greseli.
Unele dintre noi traim asteptarea lipsei de indoieli. Altele stim ca indoielile ne cladesc dureros, dar durabil.
Unele dintre noi traim asteptarea unei pensii prospere. Altele ne amagim trecerea anilor cu prospetimea conservata a spiritului.
Unele dintre noi traim asteptarea unui "maine" mai frumos. Altele ne ingrijim in orice secunda cum sa-l facem memorabil pe "azi".
Si uite asa unele dintre noi isi suspenda mereu bucuria prezentului in asteptarea unei surprize frumoase de destin. Parcurgem etape tranzitorii intre ceea ce a fost si ceea ce (ne) asteptam sa...vina. Doar ca destinul nu face cadouri nemeritate, n-are preferati si nici bilete gratuite la "clasa business"
Diferenta intre cei ce-si traiesc tristetile in stari de eterna asteptare si cei ce savureaza constant privilegiul de-a trai este aceeasi cu diferenta dintre cei ce vor si cei ce obtin. E doar un pas diferenta. E pasul pe care trebuie sa te ridici de pe scaun, sa iesi din amorteala asteptarii pasive si sa-l faci cu incredere in gratia ta de a pasi.

...si inca sunt roscata...



M-am trezit cu soarele care imi intra pe fereastra mangaindu-mi fata, m-am trezit cu telefonul langa mine si mi-am adus aminte de ultimul lucru inainte sa adorm. Singurul mesaj primit de la tine in ultima saptamana si ultimul de astfel.
Nu stiu ce s-a intamplat cu mine in ultima perioada. De unde atata dor, atata dorinta de a te intoarce, cand daca stau bine si ma gandesc nici nu stiu daca asta imi doresc cu adevarat. De ce tocmai acum cand stiu ca nu mai existi pentru mine si esti doar al ei? Sunt sentimente sau e doar orgoliul? Nici eu nu stiu sa-mi raspund, dar stiu ca acum cand scriu randurile astea ma incearca un sentiment de durere din interior in care se iveste o lacrima. N-am mai simtit sentimentul asta de ceva timp...mi-e dor oare?
Si m-am trezit exact ca in diminetile alea in care cu o seara  inainte ne-am certat, adica foarte devreme, ca si cum ar trebui sa fac ceva...si mi-am dat seama ca nu trebuie sa fac nimic si am adormit la loc...uitandu-ma la soarele de afara si gandindu-ma ca vine primavara...
De ce mi-am interzis amintirile urate, de ce mi-am interzis toate momentele in care am suferit si am plans ca sa-mi pastrez doar ce a fost frumos, ca si cum eu as fi de vina ca n-a mers? De ce cand ai o parte din vina in aceeasi masura cu  mine? De ce eu am incercat sau cel putin m-am gandit la o impacare tot timpul pe cand tu nu ai aratat asta niciodata? De ce ma gandesc ca si tu iti doresti acelasi lucru cand, daca ti l-ai fi dorit ai fi fost aici?
E tarziu din nou, intotdeauna a fost tarziu. Si repet, nu ne-am intalnit in momentul potrivit... Eu am fost prea copila, iar tu, tu nu ai stiut sa ma tii langa tine si sa-mi arati ca ma iubesti...M-ai lasat singura ca si acum.
Iar acum cand am realizat totul, cand am inceput sa ma maturizez, nu mai esti. Ar trebui sa apreciez ca macar acum le-am inteles si ca a fost o lectie de viata pe care a trebuit sa o primesc de la tine...de la omul pe care l-am iubit cel mai mult, care mi-a impus standarde pe care nu le mai atinge nimeni...pe care undeva intr-un colt al inimii, inca il mai iubesc.
Si nu mai pot scrie despre nimic inafara de tine, ai ramas model, m-ai format, mi-ai conturat gandurile, trasaturile, faptele.

Iti multumesc pentru toate si sunt sigura ca ai sa ma intelegi in toate momentele mele de furie, orgoliu sau mandrie si ai sa vezi dincolo de ele sentimente.
Nu stiu care parte a fost reala din relatia noastra. Dar tind sa cred ca tot ce a fost frumos a existat, iar ce a fost urat, a fost doar un vis, din care la un moment dat nu ne-am mai trezit... 

...si inca sunt roscata...

luni, 11 martie 2013

Stari de moment


E doar o stare de moment sau sunt sentimente care ies la liman acum, dupa  ceva timp de meditatie?
Poate ca m-am mintit singura cand am zis ca sunt fericita, sau cel putin asa am vrut sa cred. Am vrut sa fug in bratele cuiva si cand am simtit intelegere, pasiune si caldura am zis ca asta e raiul, dar m-am inselat.

M-am trezit apoi dupa 3 luni si mi-am dat seama ca am trait un vis, in care nu stiu ce parte se apropie de adevar. Am inceput sa analizez, sa-mi pun pe foaie amintirile, zilele fericite si zilele triste si am tras linise si mi s-a facut dor de tine.

Acest blog ti-e inchinat. Poate am incercat  sa para ca nu iti apartine, poate am incercat sa-mi raiau viata de la capat si fara tine, poate am incercat sa-mi amintesc doar ce a fost urat ca sa nu am regrete, dar akm dupa atata timp parca tot ce a fost urat mi-a fost sters cu buretele din minte, parca nu mai exista, parca nu au existat vreodata.
Si ma gandesc de ce atatia ani sa ne intersectam, de ce simt ca nu asta este sfarsitul si ca la un moment dat timpul ne va aduce din nou impreuna.

Pana acum oamenii care au aparut in viata mea, au fost din ce in ce mai buni, dar dupa cateva luni ma intreb daca te va putea intrece cineva. Daca inima mea care a ramas la tine va mai putea fi recuperata candva. 

In ultima perioada sunt sincera, extrem de sincera cu toata lumea, asta simt , asta fac, asta gandesc. Sunt fercita spun, sunt nefericita, ma exprim si nu am nici macar cel mai mic regret sa scriu asta nici macar la gandul ca o sa razi de o sa te tii cu mana de burta. E ceea ce simt acum, ce am realizat, ce poate voi pastra in memorie sau nu, depinde doar de timp si actinile care se vor desfasura in urmatoarea perioada.

Cine m-a pus sa rememorez filme, fotografii, plimbari. Cine m-a pus sa-ti vad privirea blanda si calda sa retraiesc sentimente, stari si sa-mi dea o lacrima pentru cat de frumos a fost.
Si ma gandesc doar, daca ai fi langa mine, am sti sa o luam de la capat? Am sti ca nu mai repetam ce ne-a deranjat si ne-a indepartat candva si sa intensificam ceea ce ne-a facut fericiti unul cu celalalt?

Nu , nu visez. Te vreau inapoi. Asta simt acum, asta simt de ceva timp. Dar te vreau inapoi asa cum imi amintesc de tine, bland, bun, iubitor, cu un simt al umorului dezvoltat, cu o grija uneori absurda fata de mine si un sentiment de protejare absolut. Ai fost, esti si vei ramane barbatul meu, desi poate vor trece ani si drumurile noastre nu se vor mai intersecta.

Ramane o dovada a faptului ca undeva candva te-am iubit si nu vreau sa devina o obsesie. Voi intelege ca reciprocitatea a pierit de mult si voi renunta si la a ma gandi. Insa aceste randuri, acest titlu si acest blog iti apartin si nu voi mai aseza in el decat lucruri care ne-au/ne/ne vor reprezenta....

joi, 7 martie 2013

Tacere si multa durere...


Am gresit mult de-a lungul timpului cu barbatii din viata mea. N-am stiut sa ma port cu ei. N-am stiut sa ma impun, sa fiu indiferenta, sa rad, sa plang, sa iubesc atunci cand trebuia. le-am facut pe toate dar in momente nepotrivite. Ca si acum de exemplu cand el nu e acasa, n-ar fi trebuit sa-l astept in pat, cu un cadou luat cu mare drag pentru el. Pentru ca barbatii nu apreciaza, vor libertate, nu le plac surprizele si nici sa le invadezi spartiul...
Am zarit pe obrazul meu astazi cateva lacrimi. Sunt slaba, sunt atat de slaba uneori. Putini oameni isi recunosc defectele. In ultima perioada m-am saturat sa spun ca nu ma doare. Da ma doare si ma doare ingrozitor de tare si sunt extrem de nefericita. Ma simt ranita pentru ca a gasit persoana pe care o cauta, ma simt ranita pentru ca s-ar putea sa ramana cu ea, ma simt ranita ca s-ar putea ca ea sa-i fie sotie intr-o zi, ma simt fericita ca am pe cineva la care sa ma gandesc, sa spun cu adevarat ca l-am iubit..si da..dupa atat timp pot sa spun ca l-am iubit...si a fost singurul. Dar n-o sa stie asta niciodata si daca o va sti n-o va crede, dar nici asta nu-mi pasa, e prea tarziu pentru noi.
Si m-a cuprins un sentiment de panica, de depresie, de durere acuta, de singuratate incat m-as duce si i-as spune ca il iubesc ca il voi iubi toata viata, dar nu mai e loc, nu mai e timp...el n-ar face-o, n-a facut-o...
Si privesc in stanga si in dreapta si incerc sa inteleg ce se intampla cu mine. De ce nu-mi gasesc locul, de ce sunt nefericita? De ce nu incerc sa gasesc fericirea in mine, langa mine si in momentul prezent, nu in trecut?
Trecutul nu se va mai intoarce niciodata iar viitorul nu-l stiu, pentru ca sunt sigura ca in prezent as sta foarte linistita daca l-as cunoaste.
Nu sunt fericita! Chiar nu sunt! Nu am pe cineva al meu, nu exista relatie, cuplu...exista doar ceva pentru a ne petrece timpul. si imi pare rau ca o spun, dar asta simt... te-as iubi, daca mi-ai arata ca ma iubesti...

sâmbătă, 2 martie 2013

Primavara...



1 Martie. Simbol al  primaverii. Dupa o zi obositoare de munca, dupa o dimineata frumoasa in care am fost trezita cu flori de EL care a ajuns acasa sa-mi ureze o primavera frumoasa, dupa soarele care mi-a zambit aproape toata ziua, am ajuns in Krishna, la o narghilea.
Imi astept o prietena cu o limonada,un Dunhill alb si o narghilea cu pepene galben. Imi place muzica, e locul meu preferat in care fumez narghilea. Ma relaxeaza si imi da la o parte toate gandurile din acea zi.
Aici am fumat prima narghilea cu D., moment in care imi spunea ca m-a ales pe mine si ma iubea maxim, pentru ca inainte cu o seara se intalnise cu alta. Vremuri de mult apuse, momente din viata mea  in care caracterul pe care il aveam nu imi apartinea in totalitate.


[...]Astazi nu am chef de nimeni. Nici macar de EL, nici macar de o muzica sau un pahar de vodka si o tigara. De nici un club, de nici o persoana, de nimic. Astazi sunt dezamagita,  e doar o zi se pare. O zi in care am vazut ca D are o noua iubita. Nu ma asteptam sa ma astepte, sa fie singur avand in vedere ca nici atat timp cat a stat cu mine n-a fost doar cu mine,dar era altceva cand il stiam singur sau cel putin asta vroiam sa cred.  Ca uneori inca ma mai minteam singura ca ma iubeste si ca ma va iubi mereu…ca undeva, candva vom fi din nou impreuna, ca e doar un moment in care suntem despartiti… dar acum am confirmarea ca intre noi nu va mai fi nimic niciodata…
Poate ma intreb uneori de ce stau cu EL daca gandul meu era mereu la o impacare, la un nou inceput.De ce acum desi nu sunt singura, ma simt atat de singura… De ce nu am nici macar o umbra de dorinta de al vedea, de a-l saruta, de a dansa cu el, de al tine de mana si de a-l lua in brate? Pentru ca stiu ca va pleca si el, pentru ca pentru el in momentul asta nu sunt femeia potrivita, pentru ca mi-e frica sa-I vorbesc de viitor, pentru ca il simt ca nu vrea, pentru ca sunt unele momente in care simt ca pierdem timpul si mergem in gol… Pentru ca nu suntem doi, suntem unul si unul…pentru ca totul se imparte la doi si e luat ca total, pentru ca m-am saturat sa fiu nefericita si incep sa realizez ca eu sunt de vina pentru toate. Pentru ca nu stiu sa ma bucur de ceea ce am, sa apreciez, sa nu cer nimic, dar sa ofer totul.
E doar un moment, va trece ca toate celelalte, iar puterea din ultima perioada nu vreau sa cred ca m-a parasit chiar acum. Am trecut peste lucruri mai grele acum ceva timp, acum trebuie doar sa fac o analiza si sa trag linie. Ce ramane dupa toate astea?
Experienta. Alta viziune. Neincredere. Un nou inceput. Putina durere si putina fericire. In ce directive se indreapta paharul este doar alegerea mea, alegerea noastra.