marți, 30 aprilie 2013

Prea mult


Soarele se simte mai puternic decat in primaverile din anii trecuti. Incepe sa ma deranjeze cand am de colindat orasul.
Astazi am facut un salom printre muzica veche romaneasca, ma intreptam fara sa vreau spre melodii de dor, despartiri si juraminte. Ti-am trimis numele a trei melodii care mi-au placut in mod special si pe care unele dintre ele le auzisem pentru prima data. Tatiana Stepa este una dintre preferatele mele.
Astazi ma gandeam cu groaza ca au trecut sase luni, jumatate de an, de cand noi doi am luat-o pe drumuri separate. Mult, foarte mult timp. Si ma ingrozeam la gandul ca peste sase luni se va face un an, dar in nici un caz nu-mi voi mai dori ca gandul sa-mi stea la tine si atunci. S-ar numi ipocrizie. S-ar numi dependenta.
Desi sunt constienta ca e doar o iubire, o rana care se vindeca greu si care stiu ca a fost si nu va mai exista niciodata.
Imi aduc aminte ca ti-ai i dorit sa fii primul, cu opt ani in urma cand ne-am intalnit si eram virgina si am stat cuminti, dar ai fost primul pe care l-am iubit, care m-a ranit, care mi-a ramas atat de bine intiparit pe retina, in creier, in inima.
Deja este prea mult. Prea mult de cand am inceput sa-mi fac rau singura, de cand am inceput sa sper in zadar, sa-mi fac imagini, ganduri, vise, filme.
Nu-mi mai permit ca dupa sase luni sa fiu la fel. Ma mint in fiecare zi ca renunt si tot n-am facut-o.
Si parca te vad.Te vad mandru. Te vad atat de mandru ca ai lasat o amprenta, ca ai lasat ceva in urma ta. Si cu cat vezi ca mi-e mai dor cu atat mai mult iti creste orgoliul si te gandesti sa nu-mi raspunzi. In nici un moment, oricat de important sau neimportant ar fi el.

Prea mult nu? Pentru tine e prea mult cu siguranta.  Pentru mine a devenit enorm de mult.

Ma gandesc doar la cei din jurul meu. Nu mai iubesc, nu ma mai simt ranita si cu cat mi-e mai dor si sufar mai mult, cu atat imi creste doza de indiferenta pe care o eman in jur si devin din ce in ce mai greu de atins, de doborat, de ranit in orice fel.
Ma enervez, inca ma mai enervez, dar nu mai simt nici un gol in stomac, nici in gat, nici nu mai am lacrimi in ochi. Am devenit soldat. Am devenit mai fericita cu mine decat cu cei din jur, am invatat sa imi apreciez propria companie, sa nu ma plictisesc facand lucruri minore, sa vreau tot mai putin sa pun sentimente in ceea ce fac si da, mi-e bine, mi-e mult mai bine.
Maturizare! Ce trist ca fura inocenta si zambetul acela din toata inima.

E ca un grafic. Am ajuns la cel mai inalt punct cu dorul si sentimentele, de acum vor incepe sa scada, incet dar sigur pana voi fi cu totul alta persoana in interior. Exteriorul incepe sa nu mai tradeze.

duminică, 28 aprilie 2013

2000 de ani

Aseara am iesit la plimbare. Si asezandu-ne pe marginea lacului in apropierea concertului auzeam o melodie cunoscuta, dar nu imi dadeam seama de unde, nu stiam exact ce melodie, pana s-a auzit clar. Uitasem.
Esti pretutindeni.

vineri, 26 aprilie 2013

Astazi


Uneori e mai bine sa-ti fie dor si sa fii linistita decat sa traiesti nestiind cand trec zilele intr-o agitatie continua. Ai timp si pentru sufletul tau...


vineri, 19 aprilie 2013

Resemnare


A fost ziua in care m-am injosit suficient incat m-am trezit mi-am dat doua palme si am intrebat ce se intapla cu mine?
A fost ziua in care sunandu-l pe el a raspuns ea...si de atunci i-am sters numerele de telefon si am stiut ca nu ma va mai interesa pe viitor si ca aici orgoliul meu si ambitia au suferit destul si vor sa renasca.
A fost ziua in care m-am simtit ultimul om de pe lume din cauza iubirii. In care mi-am dat seama ca oamenii nu sunt asa cum vrei tu, cum gandesti tu despre ei. Si nu inteleg de ce in ultima perioada mi-am creat o imagine atat de buna despre tine cand nu e nici pe departe cea adevarata ci e cea pe care eu mi-am creat-o din dorinta mea de a fi asa.
Si m-am simtit cea mai mare idioata si proasta si calcata in picioare si supusa si mergand in genunchi. Cred ca e prima data. Nici macar cand am aflat de mesajele acelea de dragoste catre prietena mea nu m-am somtit atat de rau, atunci chiar m-am simtit bine si am asteptat. Dar acum mi s-a ranit orgoliul. Mi s-a ranit orgoliul pe care eu l-am lasat la o parte incercand sa iert tot, sa vad partea buna a lucrurilor, sa uit si sa iubesc. Daca nu ierti totul atunci inseamna ca n-ai iertat. Si cand am facut toate astea mi-am dat seama ca le-am facut in zadar pentru ca tu nu doar ca nu mai erai acolo, dar erai si cel mai mare nenorocit pe care l-am cunoscut. Care n-a apreciat nici macar mana intinsa spre pace si prietenie si m-ai ignorat total din viata ta.
Da, abia acum m-am simtit ranita, dar daca asta e cauza iubirii nu mi-e rusine sa-mi spun ca te-am iubit si ai fost primul barbat din viata mea pe care l-am iubit cu adevarat.

Acum nu mai pot sa plang, simt doar ceva greu care ma apasa si ma prinde fixata pe anumite obiecte din camera, cu mintea goala.

Ma bucur ca esti fericit. Sper sa ramai cu ea pana la sfarsitul vietii sa faceti acei doi copii frumosi pe care ti i-ai dorit intotadeauna (Vlad si Rebecca) sa o iubesti, sa o faci fericita si sa nu calci stramb, sa n-o faci sa sufere. E in stare sa treaca peste orice, sa-ti accepte multe, sa traga pentru o familie, dar nu merita sa o faci sa sufere, fie ea fie altcineva. Cea mai mare fericire pana la urma e sa-i vezi fericiti pe oamenii la care ai tinut mai mult decat propria fiinta la un moment dat.

Sunt dezamagita de tine. Trebuie sa recunosc ca sunt dezamagita ca nu te-ai intors, ca nu m-ai iubit la fel de mult pe cat am facut-o eu si ca am crezut ca despartirea o sa ne arate unde am gresit, greseli pe care n-o sa le mai facem pe viitor si o sa ne iubim mai mult si mai frumos. Dar n-a fost asa. Fiecare a invatat din greseli, dar nu pentru noi, pentru persoanele de langa noi in momentul de fata. Ceea ce e o realizare mai mare. Dar sunt dezamagita, pentru ca am crezut in noi mult timp, am crezut in noi si despartiti...pana acum, pana cand ai lasat-o pe ea sa-i raspunda la telefon. Asta a insemnat sfarsitul a tot. Poate pentru tine sfarsitul a fost in dimineata aia de luni cand m-ai lasat acasa, ai parcat si mi-ai spus ca ne despartim, dar pentru mine sfarsitul a fost abia acum, cand am renuntat la tine. Doar stii ca renunt intotdeauna greu la ce am iubit, dar cand o fac o fac definitiv.

Nu-mi pare rau nici ca te-am cunoscut, nici ca te-am iubit doi ani sau poate mai mult, nu-mi pare rau nici ca nu am ramas prieteni, m-am resemnat cu toate. Acum o sa incerc sa te ocolesc cat pot de mult, sa nu te mai vad vreodata nici macar din intamplare pentru ca acum simt ca nu mi-ar mai face placere. O sa ramai in mintea mea intr-un colt, intr-un colt important ca o perioada importanta din viata mea, Nu te judec, nu te critic pentru nimic. Iar daca pana acum ti-am trimis toate mesajele de adio in speranta de a-mi raspunde si de  a te intoarce in nici un caz de a-mi lua bun ramas, acum nu astept nici macar sa citesti asta, nu-mi mai pasa, nu mai vreau raspuns, nu te mai vreau nici macar ca prieten nici macar ca si cunostinta. Ma voi gandi ca ai murit, ca nu mai esti, ca nu vei mai fi niciodata si n-am sa te mai vad niciodata, ceea ce se si intampla, asa ma voi resemna cu adevart si imi voi vedea de viata fara tine, doar cu amintiri care imi vor aparea din cand in cand si imi voi spune ca au fost candva de mult, ca nu se mai intoarce nici timpul si nici persiane. Nu mai au cum, nu mai am cum nici eu sa ma intorc.

Si eu sunt fericita, am invatat sa devin fericita cu el in ciuda faptului ca ma gandeam uneori la tine i multe momente in care eram cu el, erai pretutindeni, in vise, in amintiri, te vedeam in locuri in care am trecut, te vedeam peste tot si te simteam prezent in mine, pentru ca nu te-am lasat niciodata sa pleci.

La inceput am ramas dezamagita, pentru ca de obicei oamenii pe care ii intalnesti in viata ta sunt mai buni decat pe cei pe care i-ai intalnit, iar la mine atsta nu se intampla. Te vedeam mult mai bun decat el in orice lucru, dar asta doar pentru ca imi creasem o imagine foarte buna despre tine, nu tocmai adevarta iar pe el in pusesem in umbra mult, intr-o umbra in care nu mi-am dat nici eu seama in care tu eclipsai.

Dar vezi tu, au venit momente. In care mi-am dat seama ca trebuie sa ma bucur de ceea ce am nu de ceea ce imi lipseste si am inceput cu adevarat sa-i vad partile bune. Are mult mai putine defecte decat tine, nu ma inseala cu nici o prietena de-a mea, nu-mi da de banuit, nu se poarta rece, nu-mi spune ca ma iubeste decat foarte rar, dar in schimb imi arata in fiecare secunda in care sunt lnaga el. Dar nu vreau sa-ti spun de cat de bun e si ce defecte ma deranjeaza, nimeni nu e perfect si nici macar nu vreau, dar ma face sa am o viata linistita si asta ma face fericita, foarte fericita.

Ai dreptate. Noi ca sa fim din nou impreuna trebuia sa ne schimbam complet. Ceea ce nu e posibil si nu se va intampla niciodata, de unde rezulta, noi doi nu vom fi niciodata impreuna. Adevarat! Ai dedus bine inaintea mea!

Te-am urat intotdeauna pentru multe lucruri. Te-am urat pentru ca ti-am acceptat atat de multe lucruri si n-ai apreciat niciodata si cu cat iti acceptam mai multe cu atat faceai mai multe si iti bateai joc.
Te-am urat pentru ca te-ai indragostit de una dintre cele mai bune prietene, pentru toate momentele in care m-ai facut sa sufar din cauza asta si toate actiunile si gesturile pe care le stii prea bine.
Te-am urat pentru toate momentele in care nu ma luai niciodata de mana pe strada, in care te purtai rece ori de cate ori mergeam undeva si ma lasai singura, in toate momentele in care ma faceai sa ma simt prost, in care nu erai niciodata atent la nevoile mele si la rugamintile mele.
Te-am urat pentru toata raceala ta din pa de a face sex si de a ma iubi mai putin.
Te-am urat pentru toate momentele in care eram cu tine si ma simteam singura, foarte singura.
Te-am urat pentru toate momentele in care am mi-ai transformat plimbarile  in momente urate, in care nu vorbeai cu mine, in care iti dadeai check in doar pentru anumite persoane, in care ma faceai sa plang sau plimbari in care pur si simplu ma lasai singura.
Te-am urat pentru ca nu am reusit sa-ti fac fata comportamentului tau rece si insensibil oricat as fi incercat, pentru ca simteam nevoia de iubire si afectiune, iar tu mi le-ai oferit in prea putine momente, pentru anumite scopuri presupun.
Te-am urat pentru ca nu ai luat-o niciodata de la capat cu adevarat doar tu si eu si mereu a existat ceva care sa ne impiedice sa fim fericiti.
Te-am urat ca nu te-ai intors.
Te-am urat  ca mi-am creat o imagine atat de buna despre tine, cand ea era doar una falsa.
Te-am urat si m-am urat ca am avut asteptari in ceea ce ne priveste.

Te-am urat candva, acum imi esti indiferent. Si nici nu-mi mai pasa ce sunt eu pentru tine, chiar daca sunt cele mai urate cuvinte pe care le-am auzit vreodata sau cele mai frumoase.

Iti multumesc in schimb ca m-ai plimbat mult, pentru asta o sa te apreciez si o sa-mi amintesc de tine toata viata.
Iti multumesc ca mi-ai creat uneori cele mai frumoase momente din viata mea pe care nu le-a mai creat nimeni pana atunci.
Iti multumesc ca mi-ai lasat amintiri de povestit nepotilor.
Iti multumesc ca macar un procent minim ai fost atent la nevoile mele si ai incercat sa-mi faci pe plac.
Iti multumesc ca ai avut grija de mine si cat ai putit m-ai invatat destule lucruri.
Iti multumesc ca am venit cu mine la examenul moto, fara sa vreau sa fii acolo, am apreciat mult si am avut nevoie de tine. Voi tine minte asta tot timpul.
Iti multumesc ca poate ai incercat sa ne impacam dupa ce ne-am despartit atunci in dimineata aceea  de luni, dar vezi tu, m-ai ranit prea mult incat atunci nu mai vedeam parti bune la tine si nu ma mai pueam intoarce, iar cand le-am vazut si am vrut sa ma intorc si mi-a dat seama ca in ciuda a tot te iubesc, a fost prea tarziu.
Iti multumesc si te apreciez pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru tot ce nu am avut timp sa-ti multumesc si nu ti-am spus niciodata.

Ai facut multe pentru mine si poate de asta pana acum n-am renuntat niciodata la tine, la noi, pentru ca am stiut ca esti un om bun si ca noi doi putem ajunge departe si foarte fericiti, dar n-am fost oamenii potriviti la momentul potrivit.

Gata. Asta a fost tot. Iti jur ca am sa te evit toata viata cat pot de mult. Am sa te evit incat la un moment dat o sa uiti, o sa uiti tot, o sa-mi uiti si numele. Eu cu siguranta asta voi face.
Nu-mi pasa nici macar daca citesti. Simteam nevoia sa scriu, sa ma descarc, sa renunt.
O ultima lacrima, un ultim gand, un nou inceput. Adio.

duminică, 14 aprilie 2013

Life goes on


Ce sentiment ciudat este cand vezi persoana pe care ai iubit-o cel mai mult in viata asta si pe care inca o mai iubesti si cu care sperai la un moment dat ca viata sa va aduca din nou impreuna, suferind dupa altcineva.
Iti lasi toate gandurile si sentimentele la o parte, uiti ca il iubesti, uiti ce simti si vrei sa-i fii alaturi strict ca prieten, sa-i oferi cateva cuvinte de alinare si sa-i oferi umarul tau. 
Atunci iti dai seama ca l-ai pierdut si daca tu erai o data in joc, acum ai iesit definitiv si nimic nu iti mai este dedicat. Nici macar cuvantul "buna". Poate asta era momentul in care trebuia sa realizez ca de fapt era pierdut de mult, iar asta este doar o confirmare.
Si e al naibii de ciudat ce sentiment de compasiune simti si parca ai vrea sa se impace si culmea nu te bucuri nici de despartirea lor nici de suferinta lui. Acum stii sigur ca se vor impaca si vor fi fericiti pentru ca merita asta amandoi, iar tu iesi usor usor din tot si iti vezi de drum, iti vezi de prezent. Deja rolul tau s-a incheiat. 
Trebuia sa faci acelasi lucru cand s-a indragostit de prietena ta, dar atunci n-ai putut sa-l faci, macar fa-l acum. Macar acum simt nevoia sa ma dau la o parte si sa te las sa fii fericit. 
Vor trece ani. Poate ne vom mai vorbi poate nu. Un singur lucru e cert. Timpul vindeca tot. S-a terminat. 
Incep calculat sa iubesc ceea ce am langa mine. Il respect prea mult ca sa il pot rani, iubirea vine intotdeauna pe parcurs.
S-a terminat...dar am invatat multe.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Uneori obosesc


"Iti promit ca ma voi gandi la tine pana cand imi voi da seama ca e in zadar si voi uita sa o mai fac. "
Faptul ca nu te vad, nu te aud ma face sa ma gandesc la tine in cel mai frumos mod. Sa-ti vad perfectiunea si sa uit de greselile pe care le-ai facut. Uneori as fi vrut sa nu fi gresit. Nu eu. Tu sa nu fi gresit.
Stiu ca o sa te uit. Poate peste o luna, poate peste un an sau doi, dar la un moment dat te voi uita, pentru ca tu ma lasi sa te uit. Si atunci oricat de mult mi-as mai dori sa ma intorc, n-am s-o mai fac.
Mi-e greu. sunt zile in care m-as tari pe pamant de durere, in care mi-as lua o simpla geaca pe mine si as veni sa te vad, oriunde ai fi. Momente in care imi tresare sufletul de fiecare data cand trec prin locurile noastre, locuri atat de bine intiparite in minte. Si mai de fiecare data ma afund intr-un gol...de durere, de uitare, de amintire..nici eu nu stiu.
Ma abtin, ma abtin sa te sun de cele mai multe ori. Nu-mi iese in totdeauna, dar stiu..stiu ca la un moment dat te voi uita si mi-e atat de frica de momentul ala. Pentru ca noi doi n-as fi vrut sa ne uitam in veci, dar timpul trece si cine stie ce planuri avem in fata de nu ne-a fost dat sa fim impreuna.

Unoeri, ca acum de exemplu, obosesc...obosesc sa ma mai gandesc  la tine...

luni, 8 aprilie 2013

Astazi am plans.


Astazi am plans.
Am plans mult. Nu ma intreba de ce. N-am mai plans de mult, incat uneori imi vine sa plang din senin.
Zilele in care sunt singura imi aduc aminte de tine si mai intens si mi se face dor de el, pentru ca langa el uit de tine, uit sa mai simt, sa mai visez. Sunt eu si el si incerc sa traiesc doar in prezent.
Daca arat ca sufar inseamna ca nu am orgoliu? 
Imi rog inima in fiecare zi sa renunte, sa nu mai simta, sa te uite...

Reguli!



Regula nr 1. Nu verifica niciodata un barbat in conversatiile lui pe net cu fosta. Vei avea surpriza ca ceea ce tie iti spune inrealitate sa nu fie acelasi lucru cu ce ii scrie ei. Unde e problema, iti vei da seama mai tarziu.

Regula nr 2. Nu-ti compara niciodata fostul cu actualul. Indiferent in ce impostaze v-ati despartit, cu siguranta avea un lucru care iti placea, iar actualul nu il are. Ia persoana de langa tine ca atare.

Regula nr 3. Oamenii nu se schimba. Daca exista lucruri care te deranjeaza in mod exceptional la iubitul tau trebuie sa te gandesti la urmatoarele variante. Ori il iei ca atare sit e obisnuiesti cu acel defect, lucru care nu se potriveste cu ideile tale, ori renunti la el pana sa incepi sa tii la el.  Nu astepta sa treaca timpul sa se schimbe. Oamenii nu se schimba.

Regula nr 4. Nu-i povesti niciodata actualului tau iubit detalii intime din viata ta anteriora. Nici nebuniile si aventurile pe care le-ai trait si nici lucruri prin care sa scoti in evidenta cat de bun era fostul pe langa el. In cazul in care iti doresti o relatie serioasa cu iubitul tau aceste amanunte trebuie sa dispara complet din vocabularul tau.

Regula nr 5. Daca inca iti mai iubesti ex-ul si ai o vaga speranta in a va impaca si din acest motiv nu stii daca iti va merge relatia cu actualul, uita tot si ia-o de la capat. Numai asa vei putea fi fericita. Fara comparatii, fara ganduri, fara idei legate de trecut.

Regula nr 6. Ai grija cum te porti cu noul iubit. Cum il inveti as ail ai. Invata din experienta anterioara cu ex-ul si analizeaza greselile facute de tine in relatie. Nu le mai face in actuala nici in ceea ce are legatura cu tine, nici in ceea ce are legatura cu el. Gaseste echilibrul intre indiferenta si afectiune.

Regula nr 7. Nu iti compara niciodata partenerii de viata in pat.

Regula nr 8. Daca iubitul tau este zgarcit. Obisnuieste-te cu asta. Nu va fi niciodata mai darnic.

Regula nr 9. Daca iubitul tau va dori sa plecati intr-o excursie \ concediu iar tu nu iti perminiti financiar, iar el nu are nici un gand sa te jute la achitarea acesteia, lasa-l sa plece singur si gandeste-te ca asta nu se va schimba niciodata. Ori il parasesti, ori il accepti.

Regula nr 10. Daca dupa toate astea iti dai seama ca ex-ul era mai bun, dar nu te mai porti intoarce la el pentru ca e combinat, nu-ti face sperante. Spune-i ceea ce simti si lasa-l in pace. Daca te iubeste cu adevarat, se va intoarce. Pana una alta dezvoltati personalitatea cu cel de langa tine, cu siguranta fiecare om din viata ta are un rol si un scop bine determinat pe care tu il realizezi mai devreme sau mai tarziu. Nu face insa prostia de a trai prea mult in trecut si de a nu-ti vedea prezentul sau viitorul, dar nici prostia de a-ti face planuri cu un om care nu are aceleasi ganduri ca si ale tale.

Cu rabdare le descoperi pe toate in timp, doar tine ochii larg deschisi.

Raspuns?


Au trecut 5 zle... A trecut timpul. Nu-mi dau seama cand a trecut. E trist da, sa vezi ca timpul trece si cu cat trece cu atat mai departe suntem unul de celalalt. E bine ca totusi ne-am lasat sa ne uitam. 
Astazi m-am trezit cu gandul la tine fara sa vreau. Pur si simplu mi-ai venit in minte. Si cautand, am gasit asta. M-a uimit doar asemanarea cu un potential raspuns...

Dar ca de obicei ma insel, cand toate melodiile pe care le ascultai in mod frecvent credeam ca sunt pentru mine, cand de fapt erau pentru ea. Pentru mine n-a fost niciodata nimic...


O zi frumosa in suflet!

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Pentru ca toate au un inceput

Am creat acest blog intr-o seara la un pahar de wiskey cu doua bune prietene, vorbind despre barbati.
Am iesit curand dintr-o relatie de doi ani si am intrat in alta de 2 luni. Nu stiu cat pot sa o numesc relatie pe cea din urma, dar asta este o problema pe care o voi discuta mai tarziu.
Una dintre noi si-a inceput viata sexuala cu jumatate de an in urma, la varsta la varsta de 21 de ani. E frumoasa, desteapta, cu picioarele pe pamant, persoana agreata de multi barbati.
M-a facut sa deschid acest blog, pentru ca nu am vauzt-o niciodata in starea asta, pentru prima datat sufera din dragoste. Mi-am dat seama ca suferinta vine odata cu sexul, la pachet.
Mi-a explicat ca o doare faptul ca nu a obtinut ce si-a dorit, ceea ce m-a facut sa-mi dau seama ca asta e cea mai mare durere a unei persoane aflate intr-o relatie. Incompatibilitatea momentelor, nu neaparat a persoanelor, egoismul oamenilor de a-si dori peroana pe care o iubesc in jurul lor in anumite momente si doar in anuminte momente, iar acele momente nu sunt aceleasi pentru amandoi. 
Astfel se intampla ca atunci cand ai nevoie de acel barbat important langa tine pentru ca vrei sa te bucuri de ceva sau ai avut saptamani de tensiune maxima si simti sa te relaxezi sau pur si simplu simti sa tii pe cineva in brate, acel barbat important nu e langa tine, pentru ca are altceva de facut sau nu simte acelaeasi lucruri pentru tine, chiar daca te iubeste.
O vad cum sufera pt prima data pentru ca tipul de care ii placea enorm si cu care se intelegea si in viata de zi cu zi si in pat nu vrea sa aibe o relatie si se simte folosita si dezamagita ca nu a obtinut ceea ce si-a dorit.
De aici si egoismul oamenilor. Oamenii aflati intr-o relatie nu se gandesc unii la altii ci doar isi satisfac propriile nevoi.
Am propus celeilalte sa-i dau cheia de la garsoniera sa stea cu amantul in seara asta, linistiti. 
Eu m-am linistit, gandindu-ma ca al meu e in oras cu baietii, desi as fi preferat sa stau cu el si stia asta.
Ceea ce ziceam mai sus sustin...oamenii sunt egoisti.

Trei pahare de wiskey, pizza, cola, tigari-mentol si normale. Un film si multe zambete.
Barbati? Prea multe de spus si nimic de realizat. Prea multe lucruri gandite in zadar, oamenii sunt simpli, iar lucrurile si mai simple. 

Live your life!

joi, 4 aprilie 2013

Ultima scrisoare



Acea zi. Acea zi in care te simti singura. Acea zi in care ti-e dor de el. In care te atarni de un firicel de ata numit speranta si speri sa nu se rupa. Dar speri degeaba, pentru ca nu tine de tine, tine de el. De el care nu da nici macar un semn ca asta trebuie sa faci, sa astepti.

Dar ce sa astepti? TU stii ce astepti? Astepti in gol. Si te gandesti daca se va intoarce sa fii acolo, dar el este acolo? Stii ca se va intoarce? Stii ca macar se gandeste la asta? Nu , nu stii, pentru ca nu vrea sa-ti dea nici cel mai mic indiciu si poate ar trebui sa te gandesti ca nu ii pasa.

Si l-ai fi putut uita daca ar fi acceptat sa ramaneti prieteni, sa-l mai vezi din cand in cand si sa-i povestesti  ce te framata, pentru ca stii ca el te intelege, pentru ca simti asta si simti ca nimeni n-o va face mai bine.

Regret un singur lucru pe lumea asta. Regret ca ne-am intalnit intr-un moment nepotrivit al vietii, asta imi spun mereu.

Da, ne-am intalnit intr-un moment in care eu eram o copila imatura. Moment in care nu stiam ce inseamna cu adevarat iubire, moment in care nu stiam ce inseamna cu adevarat fidelitate. Moment in care am facut multe greseli, eu pentru ca nu stiam ce-mi doresc cu adevart de la viata si nu stiam daca pe tine te doresc, moment in care nu stiam daca esti cel mai bun pentru mine la ora aceea, moment in care pentru greselile mele te-ai razbunat si ai gresit si tu mult, foarte mult, greseli poate care tu nu trebuia sa le faci pentru ca erai mai matur si trebuia sa ma tragi de manaca sa-mi spui ca gresesc. Dar m-ai lasat sa gresesc, ca sa te razbuni si apoi sa ne ratacim unul de altul.

Nu mi s-a mai intamplat sa nu-mi gasesc un barbat langa care sa raman sau sa-mi doresc sa raman, pana la tine. Am stiut intotdeauna ca exista oameni mai buni..si da sunt oameni  mai buni, dar nu pentru mine, pentru mine, ai fost si esti tu cel mai bun, pana in acest moment.

Mi-as fi dorit sa ne mai dai o sansa. Mi-as fi dorit sa ne aratam ca ne-am schimbat, sa spunem ca macar am mai incercat o data, de la capat, de data asta fara greseli. Dar nu mai e timp, nu mai e loc, nu-ti mai doresti. Si atunci imi pun in cap un singur lucru, te-am pierdut, trebuie sa renunt. Asa cum in viata nu le poti avea pe toate...

Nu e disperare, nu e dependenta, abia acum mi-am dat seama ca e cu adevart iubire.. Iar ce simt acum e un mare gol si o mare durere ce ma apasa , dar nu mai pot intoarce nici timpul si nici nu o mai pot lua de la capat.

Cel mai frica mi-e de ziua cand te voi uita...pentru ca te-am iubit mult timp...si te-am vrut inca de pe vremea cand aveam 14 ani si te iubesc si acum ca o nebuna..Dar daca imi impun sa te uit, nimic nu ma va mai aduce cu gandul la tine...iar asta e o alta enigma si o alta durere.

N-am decat sa-mi cer scuze pentru expunerea asta a sentimentelor care pe tine de depaseste si plictiseste in acelasi timp. Dar cred ca te vei simti bine cand iti vei da seama ca intr-un final esti ceea ce ti-ai dorit. O persoana de neinlocuit pe care am inceput sa o plac cu multi ani in urma, unica persoana din viata  mea pe care o iubesc cu adevarat si care m-a invatat ce inseamna iubire.

Cat despre ceea ce tine de viitor, nu-ti mai pot spune nimic. Tu...ai renuntat de mult. Ai grija de tine.