miercuri, 13 noiembrie 2013

Candva...vei fi mandru de mine!


    ....imi spuneai asta aproape in fiecare seara. Imi spuneai ca vezi cum ma schimb in fiecare zi tot mai mult...  Nici tu nu stiai daca in bine sau in rau, dar stiai ca asta, candva, ma va face mai puternica si fericita. Nu stiai nici lacrimile acelea care apareau din senin ce rost au, dar ai realizat ca s-au rarit, s-au rarit mult pana au disparut...

             Si imi amintesc si acum corpul tau si pielea ta calda cand ma tineai in brate strans fara sa zica nici un cuvant, chiar daca mintea poate iti zbura in alta parte. Si-mi amintesc privirea de fiecare data cand ma vedeai trista si nu suportai asta...si stiam ca la un moment dat vor trece toate.

            Facem greseli. Facem multe greseli de-a lungul unei vieti din care uneori invatam si in urma carora ne bucuram ca au avut cea mai frumoasa poveste.
           Singura greseala este ca am tinut, am tinut la tine. Pentru ca era pe perioada cand inca mai credeam in sentimente si priviri...si ti-am purtat un respect pe care nici eu nu l-am inteles. Mai tarziu insa mi-am dat seama ca respectandu-te pe tine, de fapt ma respectam pe mine.
Si incet incet mi-ai conturat principii, dar mi-ai conturat principii pe care tu nu le ai si  nu le-ai avut niciodata. 

Ciuadat nu? Sa iau de la tine exact inversul tau...

              Si mi-a scazut increderea in oameni. Si zambesc mai mult. Cu mai putine vise si mai multa realitate. Si aleg oameni...
             Acum aleg oamenii dupa ceea ce sunt, nu dupa ceea ce ma fac sa simt. Si am devenit rationala, mult prea rationala uneori si am din ce in ce mai multa incredere atunci cand devine din ce in ce mai greu.
             Si am invatat multe cu tine alaturi si jumatate din ce sunt acum e datorita tie. Atat de putin timp si atat de multe schimbari? Aveam nevoie, aveam nevoie de tine pentru asta.

             Te-am urat mult in toate noptile alea cand nu puteai sa vii dar psihic erai langa mine, te-am urat mult pentru toate noptile alea promise care au ramas doar promisiuni, dar te-am inteles apoi.

 Candva m-ai adorat. Am simtit asta.

              Te-am urat cand ai plecat pentru ca mi-ai promis ca n-ai sa pleci niciodata si totusi ai plecat, atat de brusc ca si cum n-ar fi contat nimic.
             Acum stiu ca a fost cea mai buna alegere pe care ai facut-o pentru mine si pe care eu nu as fi putut sa mi-o asum niciodata. Astazi iti multumesc pt asta.
           Dar...ti-ai lasat amprenta cum putini au facut-o. Mi-a ramas playlistul tau care porneste in fiecare dimineata cand imi fumez tigara alaturi de prima cafea. Toate acele piese trimise care m-au acaparat cu versurile. Versuri la catre tresar in orice loc as fi si in orice moment.
           Si m-ai invatat ca iubirea eterna nu exista si ca barbatii inseala chiar daca au cea mai frumoasa femeie alaturi.
           Ca nu am voie sa-mi cer scuze si nici iertare in fata unui barbat.
           Ca apelativele de tandrete sunt inutile si ca numele fiecarei persoane este cel mai frumos cuvant pe care il poti spune atunci cand iubesti.
           Ca oamenii vin din senin si pleaca brusc si ca trebuie sa traiesti momentele in prezent si sa iei ce-i mai bun de la fiecare.

             Am simtit ca erai fericit in acele momente. Aveai un zambet sincer pe care nu l-am mai vazut de atunci...
          

Finally sad stories always have the best content!
       
               Uneori ma intreb daca a meritat, dar nimic nu e intamplator.
  
             Si totusi ultima intrebare e seaca la fel ca finalul. 
Eu am invatat atatea...Tu ce ai invatat?


 While Your Lips Are Still Red...