marți, 29 iulie 2014

Agonie si extaz


"Candva vom pleca impreuna, dar pe drumuri diferite..." si nu m-am gandit totusi ca vom pleca pe drumuri atat de diferite... cand pareau atat de asemanatoare. Speram doar ca bunatatea pe care am vazut-o din prima clipa in tine sa nu se transforme in dezamagirea actuala, sa nu se transforme in ceva inexistent la care doar am sperat...

Mor de durere. Ma doare, ma sfasie atat de puternic incat imi vine sa urlu ca un lup, incat imi vine sa plang de durere. Si, daca ti-ai dorit vreodata sa ma faci sa ma doara atat de tare, ai reusit. dar e trist, pentru ca durerea in acest fel nu te mai aduce niciodata inapoi oricat ai incerca, iar dezamagirea....dezamagirea ramane si nu se uita.

Puteai sa ma iubesti...sincer si curat. Asa cum te-am iubit si eu, asa cum am crezut mereu in tine luptandu-ma la un moment dat cu toata lumea si sperand in bunatatea omului pe care l-am cunoscut.. Dar ai ales sa-mi zdrobesti visele si iubirea cu propriile tale arme...si m-ai lasat la pamant nemiscata, fara vlaga...cu tine nu ma pot lupta...cu tine, cand tu mi-ai luat tot ce era mai bun si frumos.

-Iubire te astept la terasa, unde esti?
-Sunt in zona, ajung in 5 minute. Vreau sa-ti arat ceva. Nu stiu daca sa rad sau sa plang, dar vreau sa vezi.
-Ma sperii, e ceva grav?
-Nu stiu ce sa-ti spun, o sa vezi si iti vei da seama singura, e vorba de el.
-Ok, te astept.

Inima incepuse sa-mi bata cu putere. Mi se muiau picioarele, nu stiam nici macar la ce sa ma astept. A venit si mi-a aratat telefonul, o conversatie intre tine si o persoana cunoscuta noua de sex feminin. As spune, poate, cele mai urate cuvinte citite vreodata despre mine si venite din partea omului pe care inca il iubeam si care imi jura in fiecare zi ca ma iubeste..

Am ramas blocata, fara cuvinte si il priveam in ochi.... Nu mai eram in stare sa spun nimic. I-as fi cerut iertare ca nu l-am crezut niciodata, i-as fi spus ca ma doare, ca nu m-as fi asteptat, i-as fi spus cu lacrimi in ochi ca in acel moment il iubesc mai mult ca niciodata si ca il apreciez pentru omul care a fost in fiecare zi langa mine si pentru ceea ce este. Pentru cat de mult ma iubeste, ma respecta si apreciaza...

 I-as fi spus ca iubesc oamenii, ca am incredere in ei ca se pot schimba, ca pot fi mai buni, ca am avut incredere oarba si ca as fi mers pana in panzele albe....dar ca de data asta m-am inselat, am gresit si sufar. I-as fi spus multe...dar am preferat sa tac si sa-l privesc in ochi in semn de multumire ca exista, acolo langa mine, in acele momente cand pamantul imi fugea de sub picioare.

Urmatoarea zi cu mesajele interminabile de iubire trimise de catre tine ma faceau sa ma doara din ce in ce mai mult...pentru ca erau aceleasi cuvinte pe care candva le credeam si pentru care traiam si ma faceau sa zambesc. Pentru care ma intrebam in fiecare zi daca e bine ce am ales sau nu, pentru care aveam indoieli si remuscari la fiecare minut... cuvinte care acum imi produceau durere, dezamagire, la care imi venea sa plang citindu-le, gandindu-ma la cat de fraiera am fost iubindu-te si crezand in tine. Esti incapabil sa iubesti...sau ai fost incapabil sa ma iubesti pe mine, dar m-ai mintit frumos.

Ar trebui sa-ti multumesc pentru inca un capitol de experienta in cartea vietii, dar prefer sa tac si sa zambesc privind stelele.

Candva am plecat impreuna...dar pe drumuri total diferite....

Azi se incheie tot, blog, vise, amintiri, regrete si sperante desarte. Astazi incep sa traiesc ca si cand acum as fi descoperit lumea, ca si cand n-as fi fost niciodata ranita, abandonata sau dezamagita. Restul...voi  fi doar eu.

vineri, 9 mai 2014

Candva vom pleca impreuna, dar pe drumuri diferite

 Aseara am simtit pentru prima data cum e sa nu mai simti nimic... Si e trist. M-am transpus in toate starile si sentimentele tale sau mai bine zis in toate starile tale fara sentimente. Si placerea e un sentiment, da..ai dreptate.

Doar ca vezi tu, eu aseara chiar am simtit cum e sa fii o persoana goala pe dinauntru. Si nu mi-a placut. Nu puteam nici macar sa te sarut. Eram anesteziata. De adevar. Un alt adevar.
Uneori chiar simt ca fugi de mine. Fugi de sentimentele tale pentru mine. Fugi de tine. Sau fugi de mine sa nu-mi faci rau la un moment dat. Ciudat, pentru ca mai mult ca acum, n-am simtit ca tii la mine...
Si din senin mi-ai spus ca pleci. Ca te muti acolo. Ca iti iei cainele si pleci sa-ti refaci creierul. Peste o luna.
M-am blocat. Stiam ca vei avea momente cand vei pleca, dar nu m-am gandit niciodata ca exista posibilitatea de a pleca din tara.
Si te-am privit intens, apoi n-am mai reusit sa-mi iau privirea de pe tablourile din fata mea, pe care le stiam atat de bine...
Simteam cum ma privesti, cum imi simti toate trairile cu fiecare respiratie, cum iti schimbi starea de spirit, pana cand am ajuns amandoi la aceeasi stare...
Tacere, multa tacere si frica de a ne privi si de a ne apropia macar pentru un simplu sarut care sa ne trezeasca.
Patru persoane in jur si toate citeau pe fata noastra durere. Pana cand am avut puterea sa zambesc si ti-ai revenit, ne-am revenit impreuna.
"Nu ineleg ce inseamna depresia. Poate din cauza faptului ca sunt tot timpul deprimat." "Sper sa-mi fie dor de tine, altfel va disparea si ultima doza de umanitate din mine." "Nu l-am vazut niciodata atat de indragostit. Acum sufera."

Dimineata ne-am privit si ne-am sarutat. Din nou cu acelasi zambet. Nu avem cum sa plecam nicaieri. Am ras cu pofta la o tigara si o cafea facuta de mama ta, asta chiar a fost buna, avea gust de cafea facuta cu dragoste.
Ne mintim de atatea ori ca ne parasim si n-o facem niciodata. Nu putem. Poate din cauza asta vrei sa si pleci. Pentru ca altfel n-ai putea pleca de langa mine.

luni, 28 aprilie 2014

Afectiune - un "rau" necesar



Am intalnit multe tipuri de barbati, ceea ce m-a facut sa realizez un singur lucru. Urasc oamenii reci si indiferenti, mai ales ca iubiti.
Am iubit de la barbatul cu care am stat cativa ani si nu ma tinea de mana pe strada, nu ma saruta in public, nu ma tinea in brate desi dormeam langa el si nu era prezent in viata mea in iesirile impreuna, pana la barbatul care in prima seara imi pupa mana, ma tinea in brate fara sa-i cer, era langa mine fara ca macar sa-i arat ce-mi doresc, care a doua zi pe strada mi-a oferit bratul pentru ca nu era obisnuit sa fie tinut de mana, care a treia zi m-a luat de mana si care si astazi ma priveste si mangaie in timp ce dorm. 
Extreme. Restul au fost apropiati de unul din poli. Iar la final, am ales. Imi doresc un barbat care sa-mi arate ceea ce reprezint pentru el si ceea ce simte, nu unul care crede ca aceste gesturi "nu-l fac barbat", pentru acest tip de barbat exista cu siguranta, alte femei.

duminică, 23 martie 2014

Nimic nu e perfect...e doar aproape!



Intr-o camera de hotel in centrul Timisoarei.
Mi-au placut intotdeauna camere de hotel. Imi imprima un sentiment asemanator cu  "a fi acasa", dar totodata o liniste si un sentiment de a fi departe de toata lumea.
Imi plac amenajarile, as sta aici o luna, fara ca macar sa imi doresc sa ies, sa evadez.
Un pachet de Kent 4 si un Red Bull. N-am mai fumat de mult Kent. Imi aduce aminte de o perioada de doi ani din viata mea. Frumoasa de altfel.

Intr-un fotoliu rosu, cu laptopul in brate si cu privirea pe ferestrele mari ma gandesc la ultimele luni din viata mea. Au trecut repede...si daca ma intreb ce am invatat, imi pot spune ca am invatat mai multe decat in ultimii 22 de ani. Calmitate, teluri, dorinte.

"O femeie trebuie sa fie macar o data in viata, blonda, amanta si iubita de motociclist" citisem undeva asta, dar o femeie trebuie sa fie multe...unele macar o data in viata, altele pentru totdeauna.. Le-am facut pe toate, asta cred in fiecare an, dar de fiecare data ma surprinde viata.

Dar au trecut nebuniile, nu-mi mai gasesc locul printre ele. Vreau lucruri simple, vreau un barbat care sa fie acolo oricand, vreau o stabilitate, o casa si....si cam atat! Restul vin...

E ciudat ca la varsta asta sa nu mai gasesc oameni "de calitate", e ciudat sa fii intiparita cu atat de multe pretentii...si principii pe care nu le poate atinge nimeni. Poate de aceea exista compromisuri. Nimeni nu e perfect, insa poate fi cel mai aproape de realitatea ta.

duminică, 19 ianuarie 2014

Relatiile de astazi

Ieri la un ceai, una dintre prietenele mele se plangea de faptul ca ea nu simte ca are relatie si ca e cu cineva, iar acel cineva ii sopteste vorbe dulci si face gesturi frumoase.
 Imi explica ca il place foarte mult, ca se simte bine alaturi de el, dar ca nu se simte ca intr-o relatie, legata, constransa de la anumite lucruri, cu un dor maxim, ganduri, fluturi sau gandul ingrozitor ca exista posibilitatea sa plece.

Am incercat sa elucidam problema si am ajuns la o singura concluzie:

Are o relatie normala. In ziua de astazi multi confunda o relatie normala cu copilarii. A suna ca dispereata de zece ori pe zi, a da mesaje de dimineata pana seara, a renunta la lucrurile care iti plac pentru el, a-l vedea si a te focusa pe asta in fiecare zi, asta nu e relatie, asta e obsesie sau dependenta.

O relatie e mult mai complexa decat ne-o putem imagina. E vorba de respect, de libertatea pe care i-o dai celuilalt, la planuri impreuna si iesiri separate pentru deconectare, de lucruri naturale care vin de la sine, de gesturi dragute care sunt apreciate, nu de obligatii si de rutina care apare fara sa-ti doresti.

I-am spus doar, in cazul ei ca si al meu, va simti ca are relatie cu trecerea timpului.
 Cand iti vei da seama ca au trecut 2, 3 ani langa o persoana si inca iti face placere sa o vezi, sa-i vorbesti si inca zambesti, fara sa realizezi cand a trecut tot acest timp, cand relatia nu e o povara si e un moment de relaxare, cand nu e dependenta si e dorinta, atunci iti vei da seama ca ai o relatie.

Asta este societatea de astazi.
Amorurile sub clar de luna inca exista si am putea lua toate gesturile din filmele romantice sa le introducem in viata noastra, ne-am bucura maxim, dar nu va mai fi un mod de viata ci doar un moment de recreere deplina si abia atunci le vom aprecia cu adevarat.

Munceste cat poti de mult si distreaza-te cat poti de mult, dar fa-le bine pe amandoua, doar atunci simti cu adevarat ca traiesti.
Cand esti sanatos, ai mai mult chef de munca, cand ai mai mult chef de munca, ai mai multi bani, cand ai mai multi bani, ai mai multa incredere in tine, cand ai mai multa incredere in tine, te poti distra mai bine si poti fi atat de fericit pe cat vrei sa fii.

Viata nu are limite.
 Iar cel cu un mental echilibrat, intotdeauna le va avea pe toate.

Uneori e nevoie de exercitiu pentru a intelege si a pune in aplicare, uneori e nevoie doar de a te informa.